Religie în epoca Inteligenței Artificiale

În Roma, filmul declarație de dragoste dedicat de Federico Fellini Cetății Eterne, regizorul a inclus printre curiozitățile paradoxale care îl năucesc pe tînărul Fellini abia venit de la Rimini și o defilare de modă ecleziastică. Această scenă celebră evocă maiestuos decadența și gustul pentru exces al Romei, care se reflectă inclusiv în veșmintele liturgice. În 1972, anul premierei Romei, spectatorii lui Fellini erau echipați analitic să distingă această scenă, generată de imaginația regizorului, de realitate. Cu toate excesele sartoriale ale Vaticanului, oricine știa că, de exemplu, veșmîntul penitențial al preotului nu era făcută dintr-o încrengătură de cranii demne de sărbătoarea populară Día de los Muertos.

Dar iată că în epoca Inteligenței Artificiale, consumatorii de media nu mai sînt atît de versați. În urmă cu un an, imaginea „papei Balenciaga” generată de soft-ul de Inteligență Artificială Midjourney a devenit imediat virală. Puțini dintre cei care l-au văzut pe papa Francisc în această fotografie, îmbrăcat în ceea ce părea a fi o geacă de designer, și-au pus problema că ar putea fi un fals sau pur și simplu un exercițiu fotografic. Epoca imaginilor și textelor generate de Inteligența Artificială pare să fie și aceea a înțelegerii tale quale, în care sîntem mulțumiți cu ce au gîndit și generat alții pentru noi și ne rezumăm la statutul de consumatori ai inteligenței altora, fie ea artificială sau nu. Gîndirea religioasă este intrinsec speculativă, dar Inteligența Artificială a schimbat radical modul cum percepem realitatea și cum o consumăm în media. Într-o lume aflată în plină metamorfoză după chipul și asemănarea revoluției IA, trebuie să ne regîndim înseși modelele analitice cu care operăm, inclusiv, pentru cei cu astfel de preocupări, pe cele pe care le folosim pentru a percepe sau a ne reprezenta religia. Or, dată fiind importanța identitară a religiei în multe societăți și, aproape universal, în discursul politic, miza folosirii IA în conceperea discursului public nu este mică. Dar, mai întîi, să ne întrebăm, dacă mai este posibilă, într-un șablon generat, gîndirea creativă și speculativă despre Dumnezeu.

Evanghelizarea prin Inteligența Artificială

Astăzi, tehnologia are virulența unei noi profeții. Fiecare val de inovație tehnologică cutremură lumea din temelii și alimentează speculațiile care variază de la viitorul luminos în care Inteligența Artificială ne-ar ajuta să vindecăm cancerul la scenarii apocaliptice în care întreaga omenire se prăbușește în Hunger Games după ce, în prealabil, aproape toți ne vom fi pierdut locurile de muncă. Ca orice profeție, și Inteligența Artificială își are evangheliștii săi. Însă ce ne interesează este cum schimbă Inteligența Artificială, și mai ales IA generativă, discursul religios și percepția divinului. În primul rînd, pre-IA, gîndirea religioasă implica creativitate. Trebuia pur și simplu să ai imaginație ca să fii profet sau eretic, cele două personaje creatoare de discurs original în orice religie. Sigur, chiar înainte de discursul generat de o mașină, textele religioase erau în bună parte produse derivate. Nu e asta însăși esența tradiției, a permanentei readaptări a ceea ce a fost transmis? Însă, cînd vine vorba de discursul generat de IA, care este, în acest stadiu al tehnologiei, profund derivat, care mai sînt șansele să apară un profet sau un ereziarh? Reduse. Este mult mai probabil ca puterea IA să fie utilizată pentru a genera avataruri de profeți sau ereziarhi, care vor perpetua vechile prejudecăți și distorsiona dogme îndelung mărturisite în funcție de ce dictează algoritmul. Cu alte cuvinte, IA va optimiza discursul despre Dumnezeu în  funcție de ce va considera algoritmul Google, de exemplu, că ar vrea oamenii să citească.

Un bot Dumnezeu?

În noiembrie 2022, OpenAI a lansat ChatGPT, un super-chatbot care a bulversat lumea. În afară de cercurile restrînse ale inițiaților care lucrează în domeniul învățării automate, nimeni nu se aștepta ca un bot să poată înțelege atît de bine limbajul natural și să poată genera texte care să poată trece drept creații originale. ChatGPT este cel mai cunoscut produs al revoluției IA. În universal online sîntem înconjurați de produse digitale care au fost generate de o mașină de Inteligență Artificială. Omniprezența lor și ritmul accelerat al schimbărilor, inclusiv sociale, aduse de IA le fac să fie văzute ca o amenințare la adresa societăților democratice așa cum le știm noi. În octombrie 2024, prim-ministrul britanic Rishi Sunak a fost suficient de alarmat încît să găzduiască la Bletchley Park, locul unde au fost descifrate codurile Germaniei naziste, un summit dedicat siguranței IA. Participanții, printre care Elon Musk, Ursula von der Leyen și Kamala Harris, au propus un moratorium pe lansarea unei noi versiuni ChatGPT și au cerut, în esență, un control mai mare al guvernelor asupra industriei AI.

Dar ce au toate acestea a face cu religia? Foarte multe. Să ne imaginăm că un utilizator întreabă un bot despre subiecte sensibile precum avortul, războiul sau chiar existența lui Dumnezeu. În acest moment, răspunsul standard al ChatGPT include un disclaimer de tipul „sînt doar un calculator și o compilare a părerilor din toate spectrele, liberale și conservatoare, asupra subiectului“. Însă nu ține de imaginația SF să vizualizăm un bot care nu a fost antrenat pe baza de date imensă pe care a fost antrenat ChatGPT și care include mai mult sau mai puțin toate părerile pe subiect exprimate vreodată online, ci un bot antrenat pe o bază de date care cuprinde opinii doar de o anumită angajare ideologică. De altfel, acum cîteva luni, presa belgiană relata cazul suicidului unui bărbat care și-ar fi pus capăt zilelor în urma discuțiilor zilnice pe care le avea cu un bot despre temerile lui legate de soarta mediului înconjurător.

Puțini sînt cei care se vor putea ține deoparte de efectele revoluției IA. Departe de a ne aduce doar noi gadget-uri, ca revoluțiile precedente care ne-au dat computerul și telefonul inteligent, revoluția IA schimbă profund societatea și felul în care gîndim. Trebuie să învățăm să utilizăm inteligent Inteligența Artificială și, pe cît este posibil, să rămînem vigilenți în fața tentației de a lăsa o mașină să pună în cuvinte ce gîndim. Sau, Doamne ferește, să invocăm un bot Dumnezeu.

Valentina Covaci este specialist în istoria Bisericii și liturgist.