Un discret apologet al decenței creștine

Maramureșean genuin legat de matricea pămîntului românesc, greco-catolic impregnat deopotrivă de Răsăritul bizantin și universalismul roman, poet, prozator, eseist, editor și eficient slujitor al diplomației culturale de după comunism, Vasile Igna s-ar putea oricînd lăuda cu o existență (personală și profesională) pe deplin rotunjită prin școală serioasă, patriotism luminat, creativitate nesecată, sobrietate civică și verticalitate morală. Dacă, spre deosebire de mulți alți scriitori, el nu se ilustrează nicăieri prin atitudini strident egocentrice, faptul se explică prin aceea că propria viață spirituală – determinantă în toate ipostazele care i-au devenit specifice – îl ajută să perceapă la fel de lucid deșertăciunea „afacerilor” lumești și caracterul tragic al condiției umane. Aceste ultime două adevăruri imediate, care ne pot împinge deopotrivă spre sterilitate și disperare, își găsesc transfigurarea prin credința creștină, asumată discret, într-o cheie compasională și cu o detentă providențială capabile să mîntuiască în ultimă instanță orice manifestare a răului.

Am primit recent, prin bunăvoința autorului, cîteva dintre volumele sale recente. Mă opresc aici și acum asupra celui intitulat Recapitulări. Subteranele memoriei. Marx contra Isus. Miscellanea, elegant apărut, în 2023, la Editura Limes. Tripticul istorico-eseistic include o scurtă cronică a rezistenței culturale anticomuniste din anii imediat postbelici, o prezentare nuanțată și limpede a doctrinei sociale a Bisericii catolice (dimpreună cu nelipsita ei dimensiune antitotalitară) și o suită de texte publicate în anii din urmă, sub forma unui implicit jurnal de idei.

Toate cele trei secțiuni sînt de o vădită utilitate în dezbaterea despre cine (mai) sîntem după profunda traumă a dictaturii marxist-leniniste, despre ce valori și repere ne pot înzdrăveni sufletul colectiv și despre felul subtil în care se se conjugă conștiința cetății cu asumata solitudine a scriitorului adevărat (deosebit, tocmai prin ea, de saltimbancii oportunismului demagogic).

„Subteranele memoriei” radiografiază asociațiile, cercurile literare, ziarele și mai ales personalitățile care s-au opus comunizării României intrate sub cizma lui Stalin, pledînd cu orice risc pentru demnitate, libertate, pluralism estetic și democrație în anii cînd societatea românească primea în plex pumnul sovietizării, al cenzurii, represiunii contra elitelor interbelice și al izolării internaționale. Toate numele invocate în contextul unor probe de curaj aproape uitate reușesc să dezmintă prejudecata că rezistența culturală anticomunistă s-a produs la noi abia între 1965 și 1975, în scurta paranteză de „liberalizare”, cu voia unor satrapi ideologici dispuși să accepte deschiderea atent supravegheată a unor „supape”. „În ciuda numeroaselor opinii minimalizatoare exprimate în ultimii ani – notează Vasile Igna –, faptul că putem arunca astăzi această punte peste timp și putem să punem în relație ceea ce s-a întîmplat la începutul comunismului românesc cu ceea ce s-a petrecut în momentul maturității lui depline dovedește, credem, existența în conștiința și comportamentul intelectualilor români a unei continuități admirabile și constanța unei atitudini de inaderență structurală, care au contribuit, într-o măsură hotărîtoare, la supraviețuirea decentă a culturii române” (p. 44).

În secțiunea secundă – Marx contra Isus – apare din plin adevărul că ascensiunea intelectuală, politică și apoi teroristă a utopiei anarhisto-nihiliste din Manifestul Partidului Comunist (1848) a fost sistematic denunțată – din perspectiva demnității persoanei umane și a solidarității sociale cu cei defavorizați – numai de către Biserica lui Hristos (care a produs atît documente doctrinare, cît și martiri ai libertății, prin fiecare dintre cele trei confesiuni sub chipul cărora mesajul evanghelic se manifestă în lumea de față).

Spațiul nu-mi îngăduie să scriu mai mult despre excelentul volum semnat de Vasile Igna. Sper numai că, prin însemnările prezente, le-am deschis unora dintre cititori apetitul de a-l descoperi nemijlocit. Vor găsi în paginile sale o mărturie coerentă despre „puterea celor fără de putere”, singura în stare să apere darul libertății atunci cînd viclenia istoriei răbufnește demonic, încercînd să-l strivească.