Voci feminine ale credinței

De curînd s-au împlinit 140 și 105 ani de la nașterea a două personalități ale culturii românești, care au fost totodată și voci ale credinței: Alice Voinescu (1885-1961) și Natalia Manoilescu-Dinu (1920-1992). Nimic nu e mai potrivit decît să le recitim scrierile, în care vom regăsi pecetea unică a inteligenței și sensibilității lor. Vă propun, așadar, un fragment dintr-o conferință rostită în Ajunul Crăciunului 1942 la Radio și un altul dintr-un studiu apărut postum: o privire a „simțirii înțelegătoare” asupra tainei Întrupării și a Parusiei.

● Alice Voinescu „Acum Maica Domnului ține în brațe Minunea – făgăduința cea împlinită, taina dezvăluită a prorocirilor! Trupul acesta fraged ca floarea primăverii s-a închegat din trupul ei curat – trupul acesta plăpînd de copil e din aceeași plămadă ca făptura întreagă! (...) Un cîntec de slavă se desprinde din inima ei: De acum mărește, suflete al meu, pe Domnul! Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!

În tăcerea nopții cuvintele ei înaripate zboară spre tărie, dar Maica Domnului deslușește venind din apropiere și din depărtări – de pretutindeni – o învălmășeală de glasuri: țipete de izbîndă și vaiete de învinși, urlete de dorință și scrîșniri de ură, suspinul plăcerii și scîncetul durerii – toate glasurile firii tăcute, într-un geamăt uriaș, încearcă, zadarnic, să se ridice, să străbată nemărginirea pînă la picioarele tronului Celui care și-a întors fața de la făptura care l-a trădat.

O milă mare cuprinde inima Preacuratei, care cîntă de fericire! Brațele ei se întind spre omenirea deznădăjduită, dăruindu-i comoara cerească – pe Mîntuitor! Ca o sabie îi străpunge inima o presimțire! Din ea țîșnește izvorul lacrimilor de iubire milostivă: e prima scăldătoare a Pruncului Iisus. Ochii Lui s-au deschis mari spre Maica Sa, care îi zîmbește printre lacrimi. În privirea lor, iată, s-a împăcat Cerul cu Pămîntul...

Mîntuitorul a adormit în brațele Maicii Sale. Un cîntec de leagăn se desprinde acum din inima ei și îl șoptesc curate buzele ei; văzduhul îl poartă peste întreaga fire. Maica Domnului își leagănă Pruncul și în El întreaga făptură. Totul doarme somnul împăcării – Maica Domnului veghează.” („Sfînta Fecioară“, emisiunea Ora femeii, 24 decembrie 1942, Din cauzele crizei sufletești de azi. Conferințe la Radio (1933-1943), carte-CD, Editura Casa Radio, 2018, pp. 145-146)

● Natalia Manoilescu-Dinu „Sfîntul Duh va pregăti în două chipuri instaurarea Împărăției. Prin mijlocirea energiilor divine necreate, prezente în primul rînd în Sfintele Taine ale Bisericii, El îl va sfinți treptat pe om și întreaga zidire. Misiunea Sa nu se va margini însă la această lucrare cu caracter ascuns, ci va avea, de asemenea, și un aspect mai evident, căci, fiind Duhul Adevărului, El va lupta pentru a risipi himerele înșelătoare ce vor înrobi spiritele oamenilor și va grăbi astfel a doua venire a lui Hristos, adică Parusia.

Apocalipsa se sfîrșește cu chemarea adresată lui Hristos de către Duhul și Mireasa, adică de către Biserică, mesaj care se reduce la un singur cuvînt: «Vino» (Ap 22, 17). Paracletul așteaptă însă a doua venire a lui Hristos, care va însemna începutul transfigurării creației. Parusia implică totuși și un aspect tulburător, căci ea constituie preludiul Judecății de Apoi, precedate, la rîndul ei, de învierea morților. Potrivit Sfintei Scripturi, Duhul Sfînt va fi făuritorul învierii, El Care a participat și la Învierea lui Hristos, după cum arată Sfîntul Pavel: Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi (Rm 8, 11).

Sufletul va păstra ca o pecete neștearsă corporalitatea sa latentă și va putea astfel, în clipa hotărîtoare, să regăsească integritatea ființei sale, pentru ca omul să apară dinaintea Judecătorului suprem așa cum a fost creat și cum a trăit în lume. Prin înviere însă, omul își va recîștiga identitatea, dar, dat fiind că omul pămîntesc va deveni om duhovnicesc, el va dobîndi dimensiuni cu alte posibilități. Abolirea timpului și a tuturor coordonatelor care țin de lumea pămîntească va contribui la crearea unui univers de neînchipuit pentru cei ce trăiesc în actualul eon.” (Sfîntul Duh în spiritualitatea ortodoxă, Editura Spandugino, 2023, p. 102).

Bogdan Tătaru-Cazaban este preot și cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2023).

Credit foto: Wikimedia Commons