Cristina Gloria Oprișa – Expoziție retrospectivă la Muzeul de Artă din Satu Mare (20 septembrie – 20 octombrie 2024)

O expoziție amplă pe care Cristina Gloria Oprișa și-a dorit-o după 48 de ani de activitate creatoare la Satu Mare. A împlinit 70 de ani, dar mie mi se pare incredibil, pentru că este o artistă activă, prezentă cu lucrări în expoziții naționale și internaționale, un curator al taberelor de creație și al unor mari evenimente internaționale. Dorel Găină, un om și un artist profund, spunea la vernisaj: „Cristina este un grădinar care are grijă de ceea ce va da rod. Știe că ceea ce crește acolo are nevoie de ea, că nu există pauze”.

Cristina Gloria Oprișa s-a născut la Abrud. A dedicat o sală a expoziției „Țîpuriturilor Cromatice” (maramureșene). Criticul literar Ioan Nistor scria în catalogul expoziției Țîpurituri Cromatice, organizată anterior tot la Satu Mare: „Strigarea este relicva mileniilor, e prag al rugăciunii, e rugăciune. (...) Strigăturile pe care le «auzim» din lucrările Gloriei nu se adresează «urechii». Ele au menirea de a deschide ferestrele sufletului pentru ca frumusețea lumii să intre în toată măreția ei, metamorfozîndu-se în sunet auzit înăuntru, simțit ca o mirodenie tămăduitoare, întremătoare (...)”.

Artista nu numai că nu s-a îndepărtat de locurile natale, dar acestea îi dau forța de a crea. Tablourile sale sînt caracterizate prin franchețea unor sinteze grafice și mai ales cromatice. Artista recurge în această serie la geometrism, numeroase tablouri fiind înscrise compozițional în forme de bază, triunghi, pătrat, cerc, romb, cu valoare simbolică, la fel și culorile folosite. A privit dincolo de aparențe, pentru a exprima bogăția de sentimente transmisă de culorile ce se revendică de la un expresionism abstract care nu exclude sensurile vitalității, capacitatea de forjare a unor modele de univers cu substrat simbolic și poetic, aducînd o undă de energism printr-o sintaxă inedită. Există o tensiune provocată nu numai de elementul constructiv și grafic, ci, mai ales, de sonoritatea gravă a culorilor din unele lucrări, deși culoarea dominantă este roșul. Există o abundență senzorială pe măsura țîpuriturii, datorată raporturilor cromatice intense, conferindu-le adîncime, gravitate, expresivitate nuanțată. Atentă la construcție, ea lasă însă culorilor libertatea de a-și urma propriile aventuri, urmărite pe mișcătoarele lor trasee ce amintesc de o scriere arhaică, dar surprindem și contraste de cald-rece (negru) ce induc o notă de dramatism, depășind decorativismul pieselor de artă populară, primind conotații existențiale. 

Altă sală este dedicată florilor. A pictat superba floare pentru o singură zi, floarea de cactus, ce vrea să fie admirată ca într-o sută de zile, apoi frezia, care este și numele fiicei sale. Frezia a luat locul trandafirului și în lucrările inspirate de Micul Prinț. În numeroase tablouri a pictat mărarul, în diferite stadii ale vieții sale, transmițînd cu fiecare imagine altă emoție. Artista spune că a fost impresionată de energia lui, de forța cu care se înalță în ciuda tulpinii firave, prelungi, care rezistă în fața intemperiilor, impresionată și de floarea lui delicată, numită și „Dansul îngerilor”, cu petalele asemeni unor degete fine ori aripi albe, delicate, în poziționări diverse, ce determină ritmuri diferite, evocînd tot atîtea stări, dar de fiecare dată transmițînd o energie benefică. E singură ori în pîlcuri sau pe suprafețe mari, în raporturi subtile, emanînd uneori și neliniște, dar de fiecare dată biruitoare. Cristina evită să exprime sentimente tragice, pentru că dorește să exprime bucuria, un gînd al victoriei în vîltorile existenței. Astfel de imagini cuprind cîmpuri ample, pictate cu migală, într-o pensulație fină, în culori delicate, un rol important avîndu-l lumina diafană, dar și aspirația de ascensiune, de rezistență. Tablourile ei, mereu cu mesaje bune, sînt în primul rînd o pledoarie pentru o comunicare caldă, pentru iubire, pentru a gîndi cu inima, așa cum spunea vulpea în Micul Prinț. În aceste lucrări, formele se încheagă printr-un joc inspirat al contrariilor binevenite, cu întrepătrunderi de linii fine, unele abia vizibile, ici-colo cu accente expresive, asociate cu zone de materie colorată estompat, cu localizări de culoare uneori mai intense ori diluate pînă la destrămarea lor în imaterialitate. Privirea reconstituie formele, iar Cristina le insuflă acea energie necesară dăinuirii. Nuanțele, gradul de saturație a culorilor ating un prag al armoniei pe care ea l-a simțit ca fiind optim pentru a transmite mesajul dorit.

Cristina Gloria Oprișa s-a lăsat inspirată și de muzică, de poezie, de o anume scriitură, exprimînd starea de înfiorare sub vraja lor, la fel, de atmosfera datorată variațiilor meteo, de ceață, de ploaie. Emoționată de mesajul generos al Micului Prinț, a dorit acum 30 de ani să organizeze o expoziție națională, apoi internațională inspirată de minunata carte a lui Antoine de Saint-Exupéry și a ajuns, datorită tenacității ei de a continua acest generos proiect, la a 30-a ediție. A creat cîteva cărți-obiect pentru o expoziție organizată de o altă inimoasă artistă, Daniela Frumușeanu, care se dedică și unor evenimente artistice internaționale. A pictat amintiri prin care a păstrat legătura cu părinții și bunicii ei, iar unele lucrări îți dau impresia că nici nu există prezent și trecut, ci doar un continuu timp și spațiu, unde simți că nu ești singur. A pictat „Umbre” – o serie de lucrări pe care le prezentase în expoziții personale și de grup. În aceste lucrări, unde silueta umană e tratată sintetic, fără să existe față sau spate, în poziții verticale, prelungi, uneori transparente sau, mai rar, din contra, consistente, există un permanent flux care le menține – în ciuda atmosferei de straniu, de magie, de vrajă – unitatea de ansamblu, existînd un ceva anume ce determină echilibrul. Titlurile lucrărilor indică uneori sursa de inspirație, poezia (Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Adrian Păunescu), exprimînd un sentiment al singurătății, al iubirii, apoi alte semnificații, miracole, îngerii ce ne veghează, umbre-spirit ce transmit energii care se simt dincolo de spațiul compozițional al lucrării, ca în „Umbra” ce o purtăm permanent pe drumul nostru. Cînd apar îngeri ca forme invizibile, dar prezente asemeni unor umbre, ei, în gîndirea pozitivă a Cristinei Oprișa, sînt în fața omului, conducîndu-l pe o cale bună, precedîndu-l ca o sursă de lumină pe care să o urmeze.

O sală, și ea luminoasă, este dedicată chiar luminii legate de sacralitate, altă temă de-a lungul timpului a creației acestei artiste. Sînt lucrări inspirate de lumina solară (exterioară), dar și (mai ales) de cea spirituală (interioară), titlurile fiind sugestive: „Geneză”, cînd Dumnezeu a creat lumina. O altă temă abordată de pictoriță de-a lungul timpului este și cea a zborului, desigur cu valoare simbolică, „ca ascensiune spre purificare spirituală”. Una dintre primele creații ale ei se numește „Acolo unde se nasc păsări albe”, un peisaj imens deasupra căruia se înalță mici și numeroase pete albe care urcă și se transformă în păsări, în nori și chiar în entități ce vor deveni invizibile, dar care își vor continua mișcarea – vor fi protectorii noștri și le vom simți prezența, chiar atingerea. Apare zborul, scara cu treptele cunoașterii, în același timp coborîre în adîncurile ființei și apoi o urcare a treptelor spre înălțimi, pentru a ajunge la adevăr. În „Zborul”, „Radiografia zborului”, „Elan” este transmisă tocmai tensiunea, energia, vibrația ascensională, artista recurgînd și la forme abstracte, mai ales la linii dispuse dinamic, în înlănțuiri sugestive. Atrasă de bogăția simbolică expresivă a unor semne, cele mai multe cu conotații sacre, ce au apărut constant în lucrările sale, a inițiat acum zece ani organizarea unor expoziții naționale care pe parcurs au devenit internaționale, cu tema „Semn”. Un ciclu prezent în zece ani, primii patru dedicați anotimpurilor: „Semn alb – iarna”, „Semn lumină – primăvara”, „Semn rod – toamna”, „Semn solar – vara”. Apoi „Fereastra”, „Pomul vieții”, „Iubire”, „Semn tainic”, „Semn însemnat”. De fiecare dată, ea a avut în vedere semnificații tot mai profunde, fiecare expoziție avînd un subtitlu: „Semn – În semn – Însemn”. Sînt expuse și „Peisaje-stări” legate de anotimpuri și momente ale zilei – un portret sufletesc al Cristinei Gloria Oprișa –, peisaje sufletești, însoțite de texte ce aparțin fiicei sale, și ea artistă, Jana Frezia.

Așadar, o expoziție diversă tematic, cu lucrări create în aproximativ 50 de ani și totuși atît de unitară prin mesajele ei. Un îndemn la ascensiune spirituală, la iubire, prietenie, la a nu abdica de la visuri și a le realiza, a sta drept în fața greutăților pentru a le învinge.

Maria Zintz este curator, istoric de artă și critic de artă.