Democrație, în țara analfabetismului funcțional?

Periodic, rapoartele despre analfabetismul funcțional se fac auzite, ca un ecou surd, repetînd cifre tot mai îngrijorătoare. 36% din elevi sînt afectați de analfabetism numeric. 46% din liceeni nu pot aplica concepte matematice în viața de zi cu zi. 58% din elevii din mediul rural nu reușesc să opereze cu cifrele. Citim rapoartele, ridicăm din umeri și mergem mai departe, ca atunci cînd treci pe lîngă locul unui accident. Tragic, dar n-ai ce-i face. Cu ocazia unui raport recent, ministrul Educației, Daniel David, a tranșat însă lucrurile într-un mod alarmant: „Este o problemă de securitate națională”.

„O problemă de securitate națională”

Potrivit recentului Raport Național privind Alfabetizarea Numerică, realizat de Asociația pentru Valori în Educație (AVE România) și Brio, peste o treime dintre elevii din România sînt afectați de analfabetismul numeric, iar 16% din aceștia întîmpină dificultăți semnificative. Acești elevi nu au capacitatea de a înțelege, interpreta și utiliza în viața de zi cu zi informații matematice. Raportul mai arată că analfabetismul numeric crește constant, pe parcursul școlarizării.

Dacă la clasele primare există o medie de 25%, la clasele gimnaziale aceasta este de 36%, iar la liceu media atinge 46%. Raportul mai notează diferențele în funcție de oraș și rural. „S-au observat diferențe crescute ale analfabetismului funcțional numeric în funcție de mediul de proveniență. Astfel, elevii din mediul rural prezintă cele mai ridicate niveluri de analfabetism numeric, 58,16%, în timp ce elevii din urbanul mare înregistrează cele mai scăzute niveluri, de 22,23%. În ciclul primar, analfabetismul numeric este deja foarte ridicat în rural (42,86%), comparativ cu urbanul mare (15,45%). Diferențele persistă și se accentuează pe măsură ce elevii avansează în ciclurile următoare, de gimnaziu și liceu.“

Referindu-se la cifrele prezentate în acest raport, ministrul Educației, Daniel David, a reacționat: „Mie mi se pare că noi predăm mult, prost şi foarte centralizat. Şi ar trebui să gîndim ce facem, pentru că este inacceptabil ca în clasa a XII-a să ai spre 50% oameni care au această formă de analfabetism funcţional în zona numeraţiei. Este ceva de neacceptat pentru o şcoală”. Ministrul a adăugat că această problemă devine „una de securitate naţională”. „Cînd tu scoţi aproape jumătate din absolvenţii de liceu, îi scoţi în zona de analfabetism funcţional, nu mai este o problemă aşa, corectăm ceva, cîndva. Este o problemă de securitate naţională.”

Cîteva zile mai tîrziu, ministrul Daniel David a reluat problema analfabetismului funcțional în România. În emisiunea În fața ta (Digi24), acesta a declarat: „Cînd vorbeşti de analfabetism funcţional înseamnă că eşti alfabetizat, în ghilimele, adică nu mă refer doar la faptul că ştii să scrii şi să citeşti, ai şi elementele de bază de matematică, aritmetică, de geometrie, dar utilizarea lor fie în domeniul respectiv, adică să rezolvi probleme de matematică, fie în viaţa de zi cu zi, [...] această funcţionare este afectată. [...] Dacă noi sîntem în situaţia în care un procent foarte mare dintre noi ştiu lucruri, dar nu ştiu cum să le folosească, nu ştiu cum să le aplice în viaţă, nu ştiu cum să le aplice în domeniile de specialitate, într-o lume competitivă, modernă în care trăim, devine o problemă de securitate naţională. N-am spus-o prima dată, doar că acum, din poziţia de ministru al Educaţiei, poate reuşim să conştientizăm mai bine acest lucru şi atunci unele măsuri pe care le luăm trebuie să vină să corecteze, dar nu peste un an, doi, trei, ar fi trebuit corectate de mult”, a mai spus ministrul Educaţiei.

Cînd cifrele ies din abstract

Ce înseamnă 36%? Un procent pierdut într-un raport oficial? Sau vorbim despre copii care vor ajunge adulți fără să înțeleagă contractul de muncă pe care îl semnează? Care nu vor putea calcula dobînda unui credit și care nu vor desluși termenii unei oferte comerciale sau implicațiile unei decizii politice?

Unora le place să creadă că educația este o problemă de voință individuală. Că „cine vrea să învețe, învață”. Realitatea este însă mult mai complicată. Dacă am fi sinceri, cîți oameni se nasc cu o dorință năvalnică de cunoaștere? Cîți copii trăiesc în medii care să le deschidă apetitul pentru educație? Un procent infim, într-o societate. Pentru majoritatea, școala este singurul instrument de ghidaj pentru învățare. Or, sistemul nostru educațional nu atrage copiii. Le predă formule, nu raționamente. Predă rețete, nu înțelegere. Elevii învață mecanic ca să ia o notă de trecere, ca într-un troc bine pus la punct, de mult prea mulți ani, în școlile din România.

Iar analfabetismul funcțional înflorește în acest context, fiind mai mult decît un diagnostic educațional. Este, așa cum bine a punctat noul ministru al Educației, un pericol social. Căci democrația se bazează pe puterea de decizie a poporului. Educația de calitate și promovarea lecturii sînt esențiale pentru o societate sănătoasă și funcțională. Or, un adult care nu înțelege cu adevărat ceea ce citește va fi vulnerabil în fața manipulării. Va fi pradă ușoară pentru fake news, teorii conspiraționiste, discursuri populiste. Va confunda informația cu opinia, propaganda cu adevărul. Și astfel, o societate întreagă devine fragilă și din ce în ce mai ușor de spart în bucăți.

Un cetățean care nu poate interpreta corect un text politic, un program de guvernare sau implicațiile unei legi nu este doar un individ cu dificultăți. Este veriga slabă într-un sistem democratic. Iar o țară în care democrația se sprijină pe astfel de verigi este, cu adevărat, în pericol. Căci analfabetismul funcțional este o problemă profundă, cu impact asupra tuturor sectoarelor societății. O țară în care cetățenii nu înțeleg informațiile primite în mod critic devine vulnerabilă la manipulare politică, stagnare economică și degradare culturală.

Un procent ridicat de analfabetism funcțional are un puternic impact asupra democrației și participării civice. O societate contaminată de acest tip de analfabetism este predispusă manipulării: persoanele care nu înțeleg în profunzime textele citite sînt mai susceptibile la manipulare prin slogane și pot fi influențate mai ușor de dezinformare și fake news. Absența gîndirii critice duce la ascensiunea unor lideri dictatoriali, figuri malefice de manipulatori emoțional. Dacă un individ nu poate analiza și înțelege corect un text, îi va fi greu să evalueze promisiunile electorale, să compare programele politice sau să identifice inconsecvențele din discursurile liderilor.

Analfabetismul funcțional descurajează și participarea activă la viața publică. Oamenii nu votează sau votează emoțional, fără să analizeze consecințele alegerilor lor. De asemenea, acest tip de analfabetism are și efecte economice, ducînd la o productivitate scăzută. Într-o economie modernă, majoritatea locurilor de muncă necesită abilități de citire, înțelegere și analiză. Persoanele cu analfabetism funcțional au dificultăți în învățarea noilor tehnologii și în adaptarea la cerințele pieței muncii, putînd deveni o povară asupra bugetului public. Pe de o parte, forță de muncă slab pregătită reduce creșterea economică, pe de alta, statul trebuie să investească mai mult în ajutoare sociale.

De asemenea, societățile care nu încurajează lectura și educația critică produc mai puține idei inovatoare și mai puține afaceri competitive.

În privința impactului social și cultural, decalajele sociale se vor adînci, într-o țară ai cărei cetățeni nu sînt competitivi din punct de vedere educațional. Persoanele cu un nivel redus de educație au mai puține șanse să își îmbunătățească statutul social, ceea ce va duce la o divizare tot mai mare între clasele sociale. O societate cu un procent ridicat de analfabetism funcțional va avea mai puțini cititori, mai puțin interes pentru teatru, filme de calitate sau artă. În locul acestora, vor predomina divertismentul superficial și senzaționalismul. De asemenea, va scădea încrederea în știință: oamenii care nu înțeleg informațiile corect tind să creadă mai ușor în teorii conspiraționiste și pseudoștiință.

Există și efecte psihologice și emoționale ale analfabetismului funcțional, precum scăderea încrederii în sine. Analfabetismul funcțional îi face pe oameni să se simtă nesiguri, să evite situațiile care le cer să citească sau să interpreteze informații complexe, ceea ce va duce la creșterea frustrării și a agresivității sociale: oamenii care nu pot exprima clar ceea ce gîndesc sînt mai predispuși la reacții agresive și la violență verbală sau fizică.

Și totuși, cine e de vină?

De fiecare dată cînd un raport ca acesta iese la iveală, vina se pasează precum o pisică moartă. Profesorii acuză programa. Ministerul acuză profesorii. Părinții acuză copiii. Copiii acuză sistemul. La final, nimeni nu schimbă nimic. Ne-am obișnuit să funcționăm în această amorțeală colectivă, să privim aceste date cu detașarea cu care citim despre un cutremur petrecut într-o țară îndepărtată. Dar analfabetismul funcțional nu este un cutremur îndepărtat. Se petrece chiar sub picioarele noastre.

Problema nu e nouă, iar soluțiile nici ele nu sînt un mister. În alte țări, s-a investit în metode de predare adaptate realității, în cursuri aplicate, în încurajarea gîndirii critice și a competențelor digitale. Noi, în schimb, continuăm să dezbatem problema fără să o rezolvăm. Poate că primul pas ar fi să recunoaștem că aceste cifre nu sînt doar o statistică rece într-un raport tehnic. Că este o problemă socială, care implică nu doar școala, ci și promovarea culturii la nivel național și crearea unui mediu educațional ridicat. Să ne dăm seama că analfabetismul funcțional nu e doar despre cei care nu înțeleg ce citesc, ci despre o întreagă societate care nu înțelege ce i se întîmplă.

Și poate că, dacă începem să înțelegem aceste lucruri, dacă vom citi copiilor o carte, în loc să-i pierdem în algoritmii rețelelor sociale, dacă i-am duce mai des la teatru, în loc să-i postăm în fața televizorului, cifrele vor începe, ușor-ușor, să scadă.