„Festivalul Licuricilor s-a născut chiar la firul ierbii” – interviu cu geologul Florin STOICAN –

Geologul Florin Stoican (n. 1976) este președintele asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, precum și directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte și organizatorul Festivalului Licuricilor. Ediția a doua a festivalului va avea loc în perioada 4-7 iulie în satul Costești, județul Vîlcea, iar ediția a treia în week-end-ul următor, 12-14 iulie. Mai multe detalii despre participarea la festival, pe pagina de Facebook a evenimentului.

Mai întîi, care este povestea micului documentar Discover Oltenia realizat de Charley Ottley?

Documentarul despre Oltenia de sub Munte, adică despre patrimoniul natural și cultural al zonei, a apărut în mod organic, ca o etapă următoare a demersurilor anterioare de promovare a zonei. Ne-am dorit să lucrăm cu Charlie, pe care-l consider un om care a făcut pentru promovarea României mai mult decît orice alt român. Și, așa cum credeam, am realizat că el chiar iubește și prețuiește țara noastră așa cum ar trebui s-o facă toți românii.

Activăm de peste douăzeci de ani în zonă, iar primul proiect al Asociației Kogayon a fost chiar unul care avea de-a face cu promovarea zonei, dar și cu protecția ei: înființarea Parcului Național Buila-Vînturarița. Astăzi, la douăzeci de ani de la momentul acela, sîntem în continuare promotorii naturii, dar punem foarte mare accent și pe dezvoltarea regiunii din punct de vedere social și economic. Nivelul zonei se poate ridica foarte mult prin turism, iar prin proiectele noastre catalizăm dezvoltarea unei forme de turism non-intruziv în regiune, este vorba despre turismul regenerativ. Ne dorim ca oamenii locului să își cunoască cît mai bine bogățiile din bătătură și să le aprecieze, în timp ce aceste locuri devin atracții pentru turiștii în căutare de experiențe autentice, natură, aventură și cultură.

Charlie Ottley este un foarte mare promotor al turismului de calitate în România, așa că sîntem foarte aliniați din punctul ăsta de vedere. I-am propus să lucrăm împreună la acest scurt documentar, am mers împreună pe teren cu echipa sa, am surprins momente fascinante, precum ursoaica în explorare cu cei trei pui. Faptul că Charlie are valori comune cu mine și, din perspectiva aprecierii și valorificării naturii, cu întreaga echipă ne-a făcut să ne gîndim puțin mai departe de acest film. Așa i-am propus lui Charlie să devină ambasador al proiectului nostru și n-a stat pe gînduri.

Dintre toate regiunile istorice ale țării, credeți că Oltenia e cea mai puțin „descoperită”?

Din păcate și, invers proporțional cu valorile locului, Oltenia de sub Munte este defavorizată economic. Declinul populației, mînă în mînă cu lipsa de oportunități pentru tineri și cu multe alte probleme, sînt factori ce se resimt în economia și în traiul zonei. Poate că nu este Oltenia de sub Munte cea mai „nedescoperită” regiune a țării, dar este cu siguranță o regiune cu mare potențial de dezvoltare armonioasă, însă are nevoie de un imbold, de contexte favorabile, de parteneriate, de vizibilitate și. mai presus de toate, de curaj și încredere că lucrurile se pot schimba în bine.

Noi asta ne-am propus să facem în proiectul Geoparcului UNESCO, să creăm un context favorabil unei dezvoltări armonioase, în care comunitatea își cunoaște valorile și le valorifică, patrimoniul natural și cultural este conservat, iar vizitatorii zonei pleacă acasă mai bogați.

Spuneați acum ceva vreme că vă gîndeați să organizați o serie de evenimente pentru promovarea Olteniei de sub Munte, „o zonă care are atît de multe (și diverse) de oferit, încît merită să fie privită ca o destinație turistică”. După evenimente de mică anvergură, gen tabere, tururi ghidate, workshop-uri și evenimente educative, iată că anul trecut a apărut Festivalul Licuricilor.

Festivalul Licuricilor s-a născut chiar la firul ierbii: este ideea unui localnic, partener de bază al nostru, revenit din străinătate înapoi la casa de la țară, și impresionat de multitudinea de licurici pe care nu-i mai văzuse de cînd era copil. Ideea asta, de la un șpriț, a ajuns realitate și acum ne bucurăm de două ediții în același an, tocmai pentru că evenimentul de anul trecut a fost un succes.

Festivalul Licuricilor este un eveniment mic, pentru că fluxul de oameni trebuie să poată fi suportat de către comunitate. Majoritatea resurselor din festival, oameni, produse locale, servicii, decoruri, sînt de proveniență locală. Ideea festivalului este să ofere turiștilor o experiență cît mai autentică a Olteniei de sub Munte, atît distractivă, cît și educativă, cu impact pozitiv în comunitate, atît pe plan economic, cît și din punct de vedere al curajului și inspirației, pentru că oamenii trebuie să se simtă apreciați și au nevoie să perceapă faptul că munca și cunoștințele lor sînt apreciate.

Nu avem experiență în organizarea de evenimente comerciale, și tocmai de aceea colaborăm cu agenția de turism Globe 365, partener strategic al geoparcului. Am ținut legătura cu grupul de vizitatori ai licuricilor de anul trecut și i-am consultat în ceea ce privește felul în care putem îmbunătăți experiența. Oamenii se bucură și mai tare atunci cînd știu că participarea lor la un eveniment interesant are și un aport pozitiv în comunitate. Mulți dintre ei s-au îndrăgostit de zonă, o familie a cumpărat un teren în Costești la scurt timp după festival.

Ce se va întîmpla în timpul festivalului anul acesta? Cui îi este destinat, cum se participă?

Părinți, copii, familii monoparentale, ne adresăm unei plaje largi, însă genul acesta de experiență captează atenția mai ales celor interesați de turismul de experiență, de aprofundarea poveștilor locale. Fiecare dintre edițiile anului acestuia are în jur de 100 de participanți, adulți și copii. La evenimentele de pe timpul serii, respectiv concertul lui Marius Matache și atelierul astronomic, accesul este liber și pentru localnici. Activitățile sînt diverse și îmbină plăcut cunoașterea naturii, prin atelier despre ciuperci, plante locale, licurici și alte insecte, cu distracția și experiențele locale: ateliere de olărit, concerte și foc de tabără, atelier de gastronomie locală, seară de povești sub cerul liber, dormit la cort, degustat de bucate locale, tur ghidat prin împrejurimi, descoperirea fosilelor de milioane de ani și altele.

În designul evenimentului am luat în calcul pe toată lumea, astfel că părinții se pot relaxa cît timp copiii participă la ateliere interesante alături de colegii noștri pasionați de educație.

Istorie, monumente, tradiții

Ce altceva urmează să puneți la cale sau este deja în curs de realizare în sensul promovării zonei?

Lucrăm alături de o echipă de specialiști în planificare urbană la un plan de dezvoltare durabilă a regiunii. În decursul următorilor doi ani, regiunea va fi analizată din punct de vedere socio-urbanistic, membrii comunității vor fi consultați și implicați în sesiuni dedicate, după care vom avea un plan complex de dezvoltare a zonei. Planul pune mare accent pe dezvoltarea turistică, ia în calcul valorile zonei, limitările, nevoile, perspectivele, amenințările, iar în final vom avea un document compact, o strategie de dezvoltare a zonei pe termen lung. Astfel, evităm modelul de dezvoltare turistică haotică, model ce a dus la fragmentarea multor zone naturale și la situații sociale complicate. Momentan, lucrăm alături de specialiști la partea de documentare a planului.

Tocmai lucrăm și la punerea în practică a unui program de minigranturi locale, prin care dorim să sprijinim și să dezvoltăm antreprenoriatul local, adică acele idei care merită susținute cu finanțare și expertiză pentru a dezvolta zona, în special în ceea ce privește dezvoltarea și creșterea calității ofertei de servicii și produse locale.

Ce se mai întîmplă cu Oltenia de sub Munte, Geoparc aspirant UNESCO? De ce este importantă includerea în familia geoparcurilor UNESCO?

Un geoparc UNESCO este definit de către organizația omonimă ca fiind un model ideal de dezvoltare a unei regiuni. Asta ne dorim și noi de la Oltenia de sub Munte. Aderarea la Rețeaua Globală a Geoparcurilor UNESCO este un context nemaipomenit de îmbunătățire a calității vieții. Are niște parametri foarte clari, are parte de evaluare constantă (deci eliminăm riscul de a ne culca pe-o ureche) și nu presupune nici un fel de restricții.

Acest model de dezvoltare, un geoparc, ține cont de foarte multe elemente care, laolaltă, creează condiții foarte bune atît omului, cît și naturii. Criteriile fac referire la incluziune socială, educație de mediu și pentru hazarduri naturale, conservarea patrimoniului natural și cultural, activitate antreprenorială, drepturi egale pentru categorii defavorizate și multe altele.

În noiembrie anul trecut am transmis documentația la UNESCO, aceasta a fost evaluată de către specialiștii Rețelei Globale a Geoparcurilor UNESCO (GGN) și de către Uniunea Internațională pentru Științe Geologice (IUGS) și în luna aceasta vom primi misiunea oficială de evaluare, în care doi evaluatori ne vor vizita pentru a ne cunoaște regiunea și pentru a vedea ce am făcut și ce planuri avem. Dacă totul merge bine, aceștia vor face o recomandare pozitivă board-ului Rețelei Globale a Geoparcurilor UNESCO și în primăvara anului următor vom afla decizia dacă Oltenia de sub Munte se va alătura celor 213 geoparcuri UNESCO ale rețelei.

Cum îl privesc acum localnicii? Care este cea mai mare mîndrie a lor, dar și cea mai mare teamă?

Ne bucurăm că numărul partenerilor locali ai geoparcului e în creștere, am ajuns la aproape 150. Practic, încet-încet, dar foarte sigur creăm o comunitate care vrea să vadă Oltenia de sub Munte acolo unde merită, în topul destinațiilor turistice ale României, dar și ca pe un loc pe care să-l numești acasă cu mîndrie, cu speranță, cu bucurie. Iar astea vin din prosperitate, din bunăstare, din revenirea copiilor și nepoților acasă și din satisfacția musafirilor care ne calcă pragul.

Cred că cea mai mare mîndrie a lor e că zona e plină de istorie, de monumente, de tradiții. Cea mai mare teamă e că acestea se pierd. În ceea ce privește geoparcul, cred că multora le va crește mîndria cînd locurile în care s-au născut și au crescut vor fi sub eticheta UNESCO. Iar ca temere, cea mai mare a unora, total nejustificată de altfel, este cea de restricții. Unii asociază greșit geoparcul cu o arie protejată și deci cu restricții. Asta deși UNESCO și toate autoritățile implicate spun că nu există restricții. Deși avem două geoparcuri UNESCO în România care nu impun nici un fel de restricții. Sînt convins că și în Oltenia de sub Munte teama asta se va risipi după ce eticheta UNESCO obținută nu va aduce nici un fel de restricție. Dar pînă atunci trebuie să trăim cu asta.

Ce cărți mai noi și mai vechi (poate chiar un podcast) ați recomanda să citească celor care vor să afle mai multe despre natură în aceste vremuri tulburi?

Acum accesul la informație este nelimitat. Eu ca cercetător aș recomanda ca acest acces să se ducă înspre sursa cunoașterii legată de natură, anume înspre publicațiile și articolele de specialitate. Dar apar și tot mai multe canale și materiale bine documentate și realizate de popularizare a informației științifice despre natură și cunoașterea ei. Regretul meu e că nu mai avem în România revista National Geographic, dar există multe documentare video de calitate, accesibile oricui acum. Și fiindcă vorbim de România, românilor le-aș recomanda acum să vadă seriile Wild Carpathia și Flavours of Romania, și nu în ultimul rînd Discover Oltenia, realizate de Charlie Ottley, fiindcă e musai să ne cunoaștem patrimoniul natural și cultural local ca să le putem prețui cum trebuie.

Ce sfaturi ați da celor care ar vrea să cunoască mai bine natura patriei? De unde să înceapă, cum să se documenteze, unde să plece?

Oriunde. Natura este peste tot, inclusiv în cele mai aglomerate locuri ale celor mai mari orașe. Trebuie doar să te uiți atent în jur, să o descoperi, să o cunoști, apoi să o înțelegi și în final să o reprimești în viața ta. Desigur că parcurile naționale, rezervațiile naturale, geoparcurile și alte teritorii în care patrimoniul excelează prin valoare și diversitate merită căutate, explorate și cunoscute, dar nici ariile naturale urbane, cum e Parcul Natural Văcărești, nu-s deloc de lepădat.

Dacă ați putea pune capăt uneia și uneia singure dintre toate prejudecățile cu care oamenii privesc natura, care ar fi acea prejudecată/concepție greșită?

Aceea că omul este stăpînul lumii vii și, fiind așa, i se cuvine totul. Învățăm greșit asta de mici, acasă și apoi la școală, apoi în carieră. E normal cumva ca oamenii să considere lupul un bau-bau, atîta vreme cît primele cărți citite copiilor sau de copii sînt cu povești gen „Scufița Roșie” și „Capra cu trei iezi”. De asta efortul de a te rupe de fobii și de educație indusă contra restului ființelor vii e considerabil și numai unii reușesc să-l parcurgă. Cînd vom înțelege că omul este și el biodiversitate, nu numai restul viețuitoarelor planetei, și încă puternic dependent de ele, atunci vom putea prețui biodiversitatea. Asta fiindcă nu planeta e în pericol de extincție acum, nici măcar viața pe aceasta, ci doar noi, Homo sapiens sapiens, ca una dintre cele 30-50 de milioane de specii ale planetei, alături de alte specii pe care am reușit să le stîrpim sau ne străduim să le stîrpim.

Credeți că AI ne-ar putea îmbunătăți relația cu natura?

Da. Cred că ne poate ajuta să procesăm informațiile adunate în mileniile de cunoaștere, în așa fel încît să găsim soluțiile cele mai bune pentru a ne asigura supraviețuirea ca specie. Bine, unii nu au nevoie de asta și au înțeles asta cumva organic, precum oamenii de la țară care, fiind în mijlocul naturii de generații, ajung să intuiască și să înțeleagă mersul firesc al lucrurilor în natură. Sau, de ce nu, tehnologia poate să ne ajute să găsim calea spre alte planete pe care să le colonizăm. Dar nu m-aș duce în direcția asta, fiindcă sînt convins că dacă am ști, ca omenire, că ne putem duce pe altă planetă, chiar ne-am face-o praf pe asta, care deocamdată e unica pe care-o avem.

interviu realizat de Marius CHIVU