Gînduri despre apusul predicției și noul mesaj politic

Viitorul are nevoie de curaj! Cei mai mulți dintre oameni vor să cunoască viitorul, dar nu îndrăznesc să îl proiecteze. Dacă îi întrebi despre perspectiva lor asupra vremurilor care vor veni, rămîn într-o contemplare a unui orizont apropiat, care se bazează în mare parte pe evenimente care au loc în prezent. Avînd o analiză limitată pentru evenimente istorice, pentru cei mai mulți dintre oameni viitorul reprezintă o proiecție a ceea ce și-ar dori să (li) se întîmple. Apoi, se pun pe așteptat respectivul viitor. Să ne gîndim la importanța pe care o acordăm, în general, sondajelor de opinie. Vrem să aflam ce și cum gîndesc ceilalți, pentru a descoperi dacă vedem în zare la fel ca majoritatea sau dacă un grup mai mare de oameni se așteaptă la aceleași lucruri ca și noi.

Astăzi, liderii politici ai Uniunii Europene încep să spună lucrurilor pe nume: realiniere politică, polaritate economică, dezordine politică globală, război. Toate sînt „proiecții” corecte pentru actuala realitate a lumii. Uniunea Europeană, deci nu Europa, este lăsată să se descurce singură cu cinci incendii: inflația care răvășește economia statelor membre, virajul ideologic al oamenilor către dreapta extremă, revenirea la cîrma Statelor Unite ale Americii a lui Donald Trump și conflictul militar pornit de singura țară din regiune de care cu toții ne temem.

Din păcate, adevărul nostru actual, seamănă mai degrabă cu retorica naționalist - conservatoare decît cu perspectiva liberal-economică. Mai degrabă Călin Georgescu și AUR decît PNL sau PSD. După ce am trăit o perioadă în Irlanda și în Austria, am înțeles că spre țările din Sud-Estul Europei precum România, nu se uită nimeni, cu excepția cazului în care există un interes.

Pentru statele din vestul Europei, România este o piață de desfacere și un teritoriu de exploatat. Spre exemplu, Olanda trebuie să vîndă roșii cherry în supermarketurile din țara noastră fiind cunoscută problema calității produselor alimentare și de îngrijire a casei care sînt comercializate în România, Malta și în țările baltice, avînd ingrediente de o calitate inferioară. Astfel, în țările baltice și în statele din Sud-Est - așa cum concluzionează studiile[1] realizate la nivelul UE în anul 2021 și 2022[2], au confirmat la acea dată îngrijorările cetățenilor.

În Austria, unde am locuit mai bine de doi ani, ascultam frecvent știri pe Euronews și așteptam o știre și despre România. Grupajele informative se concentrau asupra Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei, Olandei și țărilor nordice. De regulă, știrile despre România aveau un fond negativ: clasamente la nivelul EU la care țara noastră era printre ultimele clasate, rețele de infracționalitate care acționau în oazele de bunăstare din orașele central-europene, cerșetori și neputință. În Irlanda, unde am locuit timp de șase luni, nu am auzit vorbindu-se despre România în niciun context. Irlandezii erau mai degrabă interesați de ceea ce se întîmplă în Marea Britanie și peste Atlantic decît în Europa. În anul 2022, Austria a importat aproximativ 2,3 milioane de metri cubi de bușteni din România, în valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari, iar în anul 2023 a importat cu 2% mai mult. Este bine cînd țara noastră primește și plătește, dar cînd trebuie să dăm dovadă de unitate în Uniunea Europeană primindu-ne în spațiul de liberă circulație Schengen, Austria și Olanda se împotrivesc. Iar diaspora, care este o forță economică și de opinie politică semnificativă în România (aproximativ 4 milioane de cetățeni trăiesc și lucrează în afara țării), cunoaște toate aceste realități.

Chiar dacă modul de a face politică la nivelul UE este mai degrabă cauza dezinteresului statelor membre, chiar dacă lipsa unui rol mai important al țării noastre în cadrul Uniunii este generat de instabilitatea politică autohtonă și de percepția existenței corupției în aparatul de stat, cei mai mulți dintre români nu caută să își formeze puncte de vedere documentate, contemplînd fenomenele social-politice cu răbdare. Oamenii reacționează în general simplist și concluzionează imediat: ăștia din UE au ceva cu noi! Aceasta reprezintă una dintre explicațiile prizei electorale pe care o are Calin Georgescu sau un partid cu ideologia AUR, ambele fiind mișcări politice încurajate de rezultatul voturilor din Statele Unite ale Americii.

Am auzit candidații pentru funcția de președinte al României spunînd că țara noastră nu este respectată în vestul European, nu este luată în considerare în Statele Unite ale Americi și că nu avem nicio influență în Sud Estul Europei, dar cînd au fost întrebați despre poziția pe care ar trebui să o asume România în acest context geopolitic dificil, toți au privit spre UE și America. Punctul nostru de vedere este determinat de ceea ce decide Europa sau Statele Unite ale Americii. Este dificil să exprimi aprecieri pentru ieșirile publice ale lui Viktor Orban dar privim cu oarecare invidie faptul că Ungaria este în atenția liderilor de opinie ai lumii – de la Fukuyama la Donald Trump, de la Xi Jinping și Vladimir Putin la Niall Ferguson sau John Mearsheimer. 

Donald Trump a semnalizat abordarea pe care o are pentru Europa încă din martie 2020 cînd a suspendat, fără consultări prealabile cu liderii UE, zborurile către Statele Unite pentru 24 de țări europene (cu excepția Marii Britanii), ceea ce conducea și la o scădere abruptă a piețelor financiare aflate oricum în declin din cauza Covid-19. Încă de atunci, mesajul lui Trump către americani[3] se adresa clasei muncitoare (working americans) și micilor întreprinzători, aceleași ținte ale campaniei prezidențiale din 2024.  

Calin Georgescu și George Simion, care au uimit comentatorii politici din orașe și chiar pe unii dintre candidați și echipele lor de campanie, arată o realitate îngrijorătoare: partea rurală a României și diaspora nu sînt cunoscute elitei urbane, iar Tik Tok este o tehnologie insuficient înțeleasă. Din punct de vedere al zonelor rurale, contactul cu acești oameni a fost pierdut de prea multă vreme. La fel ca în Statele Unite ale Americii care dedică analize extensive statului Wisconsin - stat cu istorie de vot pro-democratic care a inclinat treptat interesul politic spre Partidul Republican, americanii tradiționaliști și conservatoriști simțindu-se din ce în ce mai reprezentați de președintele Trump, și în România, ruralul progresist merge spre dreapta conservatoare.

Este o mare greșeală din partea clasei politice să creadă că țăranii sînt ignoranți. După ce am locuit în ultimii paisprezece ani în două sate și am stat între țărani, sînt convins că  țăranul nu este un erudit, dar este atent la tot ceea ce se discută în spațiul public, este bine conectat la realitatea cetățenească a comunei, orașului reședință și a județului în care trăiește și este un individualist. Pentru el, situația politică a țării este o extensie a politici din comuna în care trăiește. Bucureștiul, Europa, Statele Unite ale Americii, sînt aduse în discuție la cîrciumă rar și numai dacă altcineva deschide subiectul. În rest, toate „sînt prea departe ca să ne intereseze concret”, așa cum îi auzi vorbind.       

Țăranii români și-au aparat pămînturile din moși strămoși, au cumpărat și au vîndut imobile, au negociat spre cîștigul lor dintotdeauna. Cum au trăit a știut numai satul, birtul și biserica lor. Adică acolo unde, în ultimii 20 de ani, partidele politice și televiziunile urbane n-au considerat că mai este cazul să meargă. Or, atîta timp cît în cabina de vot țăranul intră singur, a crede că i-ai cîștigat inima și votul pentru că i-ai mai dat 200 de lei la pensie, este un risc asumat...   

Consecința? Tinerii sub-reprezentați își găsesc sensul în tot ceea ce reprezintă „anti-sistem”. Posturile de televiziune afișează luni de zile sondaje în care candidatul fără partid care a cîștigat primul tur al alegerilor prezidențiale nu apare listat. Principalele două partide care și-au împărțit puterea și opinia politică în ultimii 35 de ani în societatea românească au pierdut contactul cu propriul electorat. Televizorul și-a pierdut scopul informativ, iar Tik Tok a devenit „o armă de distrugere în masă”, „un rău inimaginabil” și în timp ce socul reverberează, îmi vin în minte următoarele cifre: platforma de divertisment Tik Tok (ei nu se consideră o rețea de socializare!), are aproximativ 142 milioane de utilizatori un Uniunea Europeană și 9 milioane de utilizatori în România, a patra țară la nivelul UE ca număr de utilizatori. Adică 39% dintre români sînt pe Tik Tok...  

Alexandru Gheorghe este jurist și student doctorand în Filosofie Politică și Morală la Școala Doctorală a Facultății de Filosofie din București.