Hai la DokStation!

Milli Vanilli a fost un proiect efemer avînd în centru doi tineri exotici din München

# Ice Ice Baby – Hip Hop’s 1st Global #1, regia Frank Licari, Helen Murphy & Khoa Le, 2022.

# Milli Vanilli, regia Luke Korem, 2023.

Festivalul DokStation, prin programul bogat de documentare pe subiecte muzicale, educă în privința jaloanelor istoriei muzicale moderne, într-o modernitate amenințată de creativitatea automatizată cu ajutorul Inteligenței Artificiale. Nu știu cum vor arăta documentarele muzicale peste zece ani, probabil interviuri cu vreun prompt engineer – astăzi ne spun încă povești despre umanitate, forțe creative, practici industriale dubioase, succese arogante și eșecuri înduioșătoare.

Chiar înainte de amenințările Inteligenței Artificiale, serviciile de streaming au început să provoace disocieri cognitive privind relația dintre artist și conținut, conferind o prezență mai puternică „platformei” – o versiune modernă a coșmarului marxist al controlului mijloacelor de producție, în detrimentul muncii și rezultatelor ei individuale. În trecut, unii antreprenori au prevăzut asta și au pus în practică diviziuni ale muncii și procese noi de producție care să optimizeze randamentul investiției în industriile creative. Două dintre documentarele din programul DokStation spun povești fascinante despre astfel de ingineri ai normalizării imposturii: cel legat de istoria Milli Vanilli și cel despre semiplagiatul (legitimat sub termenul „sampling”) de pe „Ice Ice Baby” al lui Vanilla Ice.

Milli Vanilli a fost un proiect efemer avînd în centru doi tineri exotici din München folosiți ca imagine și fațadă pentru conținut muzical produs de unii care dețineau vocea și mijloacele de producție, dar nu și imaginea necesară succesului. Arhitectul din umbră, germanul Frank Farian, experimentase discret ideea cu Boney M și a perfecționat-o pe spatele naivilor Rob și Fab – un pact cu diavolul căruia primul nu i-a supraviețuit. Protagoniștii au tras ponoasele drept țapi ispășitori ai unei scheme de complicități sofisticate între presă și industrie, în timp ce producătorul a continuat să genereze nestingherit profit cu The Real Milli Vanilli – proiect menit să spele problema prezentînd cîntăreții reali, dar, aflăm din documentar, condimentat la rîndul său cu elemente de impostură.

Dincolo de obstacole etice, Frank Farian a trăit cu convingerea puternică că asta e ce își dorește publicul cu adevărat – proiecte artificiale și nu artiști naturali -, iar ideologia sa reverberează pînă azi și înspre un viitor al simulacrului. Industria pop românească a anilor ’90 pare că și-a tras seva de la el; e posibil ca indirect să fi contaminat chiar clasa noastră politică, cu serviciile ei de ghost writing care tot încearcă să îi confere legitimitate intelectuală.

Celălalt idol a cărui poveste de succes abrupt o putem vedea la DokStation e Vanilla Ice, cu plagiatul „Ice Ice Baby” după „Under Pressure” a celor de la Queen, o discuție aprinsă în spațiul juridic american prin care s-a normalizat tehnica numită „sampling” și i s-au clarificat implicațiile financiare. Povestea lui Vanilla Ice nu e la fel de sumbră, dar și evoluția lui recentă ne arată un antreprenor acerb specializat în apropriere (cowboy texan deghizat în gangsta rapper), talentat în arhitecturi de business, pentru care muzica a fost un pretext de circumstanță.

Ambele sînt documentare cu iz de reabilitare mai degrabă decît să mizeze pe dezvăluiri spectaculoase – informațiile se cunosc, nu le primim ca investigații, ci ca raportări ale unor persoane care s-au nimerit în miezul unor experimente ce transformau industria pop modernă. Artiștii respectivi rămîn pionieri ai imposturii și nu au parte de recunoștința ce li s-ar cuveni azi, cînd s-au normalizat playback-ul, optimizările autotune și ce va mai urma prin grefarea Inteligenței Artificiale peste creativitatea umană, amenințare a colapsului creativității într-o cultură deep-fake. Sacrificiul reputației acestor pionieri ar merita compensat – să-i cheme cineva la un festival al simulacrului la care să se servească bere fără alcool, cafea decofeinizată, lapte fără lactoză și burgeri vegetarieni. Avem deja festivaluri candidat care s-ar califica pentru așa ceva.

 

DokStation Music Documentary Film Festival se va desfășura între 18-22 septembrie în mai multe spații din București: Control Club, Apollo111, Expirat și Grădina cu Filme. Programul proiecțiilor și concertelor la https://dokstation.ro/program.

Share