Savori levantine

# Lalalar, En Kötü Iyi Olur, 2023.

# Gaye Su Akyol, Anadolu Ejderi, 2023.

În concertele de club ale toamnei vom fi martori la o invazie otomană de pop-rock exotic influențat de muzica preferată a lui Dimitrie Cantemir – mixuri de muzică electronică, cobză-rock și acele savori levantine „cu de toate” care la noi s-au popularizat în forme rudimentar modernizate prin intermediul manelelor. Tot de o modernizare au parte și în versiunea practicată de acest val turcesc, însă metodele sînt mai coerente, rezultatul e radical diferit.

Riff-ul și beat-ul electronic de secol XXI deghizează un filon folcloric turcesc sesizabil în melodie, limba versurilor și prezența cîte unui instrument exotic. Ingineria sonoră transplantează sonorități consacrate în alte părți – Lalalar sînt contaminați de new wave britanic, Gaye Su Akyol au introdus în Turcia surf-rock-ul, She Past Away se trag ostentativ din Bauhaus. E o preocupare multiculti ce promovează Istanbulul drept o capitală a petrecerii „alternative” care să poată concura cu Berlin ori Londra.

Compensînd o oarecare sațietate față de cultura pop americano-centrică cu care ne-am îmbuibat prea multă vreme, artiștii recomandați aici aduc un suflu proaspăt, chiar pentru un public care nu pricepe o boabă din versuri. Orizonturile pe care le explorează nu au limite evidente, apetitul de asimilare acoperă o diversitate de genuri, încît de la prima ascultare surprinde amestecul de proaspăt și familiar dificil de delimitat. Presa folosește termenul „anatolian rock” pentru această scenă, însă e o anumită insuficiență în etichetă, raportat la exuberanța stilistică pe care încearcă să o reprezinte.

Lalalar vor reveni în Control Club cu un synth-rock dansant și contagios bazat pe albumul de anul trecut, un cocktail de New Order și Die Krupps modificate genetic pentru ambianța de bazar turcesc cu blugi „de firmă” contrafăcuți. Vocea gravă cu timbru post-punk menține identitatea sonoră pe parcursul albumului cînd compozițiile schimbă direcția imprevizibil – se începe cu ceea ce ar putea trece drept manea-rap, mai apoi trece la energii punk degenerînd în tehno cu ritm de perforator de asfalt, potolit ocazional cu solo-uri calde de chitară și texturi psihedelice de cobză electronică. Limba, dicția și spiritul petrecăreț al trupei îi vor duce pe unii cu gîndul și la hit-urile lui Tarkan, miza petrecerii fiind de altfel în centrul preocupărilor trupei pentru un melanj policromatic, proiectat pentru o experiență memorabilă de club mai mult decît pentru audiția solitară.

Diva pop-rock a Istanbulului, Gaye Su Akyol, a fost introdusă la noi tot prin Control Club, dar își extinde acum expunerea revenind în Quantic și la Cluj (după ce în vară a bifat și mini-festivalul Holzstock la Sibiu). Peste menționata reinventare a surf-rock-ului californian pentru plajele turcești, și albumul său de anul trecut întinde o plasă largă peste multiple stiluri integrate chirurgical, fără sincope – șlagărul est-european al anilor ’80 și lamentația de telenovelă turcească sînt o pistă falsă, un truc de imagine și strat superficial peste o fundație instrumentală densă ce alternează funk cu post-punk, un rock psihedelic cu influențe Ennio Morricone (și o ocheadă explicită spre Pink Floyd). Proiectul nu mai e o ciudățenie underground, s-a remarcat în festivaluri europene importante, așa că îi prindem în plin avînt, cîtă vreme cluburile sînt încă încăpătoare pentru publicul lor în expansiune rapidă.

Ne amuzam de felul în care turcii produceau în anii ’80 propriile versiuni de succese cinematografice de la Hollywood remixate cu eroii lor naționali; acel spirit al aproprierii se manifestă și în muzica lor modernă, însă rezultatul nu mai e ocazie de amuzament, ci oferă cocktailuri muzicale surprinzătoare.

Lalalar vor concerta pe 5 octombrie în Clubul Control din București, iar Gaye Su Akyol va concerta pe 13 noiembrie în Clubul Quantic din București și pe 14 noiembrie în Clubul FORM/Space din Cluj-Napoca.