Seefel

# Seefel, Everything Squared, Warp Records, 2024.

În vremuri aproape imemoriale, în plină criză economică planetară, un microgen muzical își făcea loc cu coatele într-un peisaj sonor încărcat cu destule ciudățenii. Nu mai știu cine – ba chiar Carles, omul care a creat inubliabilul blog Hipster Runoff! – l-a numit, în bătaie de joc, „chillwave”, el devenind repede un fel de obiect al disputelor internautice din epocă. L-au revendicat Ariel Pink și Washed Out, Toro y Moi și o debutantă pe nume Lana Del Rey. Și mulți alții, cred că nimeni nu-i mai ține minte cu adevărat. Contextul însă era, dincolo de drama acelui teribil crah financiar, social și moral, unul grozav, autori precum Simon Reynolds, Mark Fisher, Adam Harper încercînd să teoretizeze și să capteze acel moment al crizei transportat într-o zonă hipnagogică, hauntologică a muzicii, ce se imprima metaforic pe vocea spectrală a unui Jacques Derrida. Se excava atunci un prezent stagnat, aflat în imposibilitatea de a se mai îndrepta către viitor.

Iar printre referințele sonore ale noului gen își făcea loc numele unei formații care, prin 1993, debuta cu un LP superb numit Quique. Seefeel, căci ăsta era numele trupei, cînta un fel de shoegaze balearic în care chitările nu mai aveau legătură cu rock-ul, ci apelau spații timbrale familiare muzicii ambientale. Mark Clifford, Sarah Peacock, Darren Seymour și Justin Fletcher reușeau cumva să aducă împreună dub-ul și pe Cocteau Twins, să zicem, într-o zonă care-i va face atenți pe cei de la Warp Records (va fi prima formație cu chitare semnată de celebra casă independentă britanică!) și Rephlex, label-ul lui Richard D. James, alias Aphex Twin.

Dar destul de repede, după o serie de EP-uri la fel de importante și recompensante ca acel prim album, Seefeel va intra, în 1997, într-o pauză din care va ieși peste mai bine de zece ani. În 2007, Warp îi va edita un EP, Faults, și, în 2011, un nou LP, Seefeel, chiar în anii chillwave-ului. Într-o componență pe jumătate nouă, care-i adăuga lui Clifford și Peacock pe Shigeru Ishihara – mai cunoscut ca DJ Scott Egg – și pe Kazuhisa „E-Da” Iida, tobarul noisecore-iștilor japonezi Boredoms, sound-ul comboului britanic apărea acum mai fracturat și mai intoxicat decît în trecut. Lui Seefeel i-a urmat din nou o tăcere de aproximativ zece ani, pentru ca în 2021 să lanseze un EP și un LP cu piese mai vechi, Reduct (Warp Records), respectiv (Ch-Vox) Redux (Rephlex Records). În august anul acesta, trupa lui Mark Clifford și Sarah Peacock, mai degrabă într-o formulă de duo, chiar dacă basul lui Ishihara se aude pe două piese, a lansat un album, primul din 2011 încoace cu producții nou-nouțe. Everything Squared sună ca o evocare a acelui moment inițial numit Quique, dar fără să cadă în groapa autoadmirației. Muzica Seefeel de astăzi are un puls diferit, e mai întunecată și parcă uneori chiar ajunge să flirteze cu zone care, în vremurile alea imemoriale de care vorbeam la început, o recuperau.    

Everything Squared, noul album al Seefeel, poate fi ascultat și achiziționat de pe pagina de Bandcamp a formației din Londra, la adresa seefeel.bandcamp.com/album/everything-squared.

Paul Breazu este jurnalist.