Transe păgîne

● Sur Austru, Datura Străhiarelor, Avantgarde Music, 2024.

● Church of Cthulhu & Doomnezeu (split), Atotțiitorul, self released, 2024.

Perioada electorală pe care o parcurgem scoate la lumină inflamații spirituale, o apetență pentru halucinația mistică ancorată folcloric și trăită cu o mină sobră, purtînd promisiunea unor revelații holistice privind probleme lumești și cosmice. E momentul potrivit pentru a acorda puțină atenție și underground-ului post-metal autohton care halucinează în sincron cu aceste vibrații de circumstanță politică, explorînd melanjuri stilistice subtil atinse de (meta)ironie, dar păstrînd aceeași mină sobră; desigur, în underground-ul muzical miza e estetică și nu politică.

Scena metal românească nu a dat în istoria sa numărul așteptat de produse exportabile, și nu din cauza lipsei de preocupare. Încă de la începutul anilor ’90 aveam în fiecare municipiu formații care frămîntau genul, talente precoce, dar lipsite de perseverență ori de vreo coordonare managerială. O inițiativă aparte rămîne Bestial Records care a deschis la Timișoara un izvor din care se trăiește și în zilele noastre, grupul Sur Austru fiind format din rămășițele unor trupe care și-au început carierele acolo, Grimegod și Negură Bunget.

Metaliștii străini chestionați cu privire la familiaritatea cu scena metal românească vor menționa înainte de orice pe Negură Bunget, excepția notabilă care a prins în anii ’90 pasul la înaintare al unui val black-metal european ce avea să se răspîndească în virtutea principiului „glocal”: acționînd global cu concepte locale, prin întoarcere la rădăcini culturale, autentice ori fictive – vikingi, celți, daci, în funcție de regiune, cu mitologii și terminologii asociate.

Sur Austru continuă să fructifice abordarea respectivă, aplicînd tradiția orală a imprecației și imagistica arhaică, cu un focus conceptual pe eschatologie și misticism păgîn. Scena metal globală acordă spații tot mai generoase acestor trupe-ambasadori (Thy Catafalque, Malokarpatan, Grima ș.a.m.d.), care cîntă în limba maternă, accentuînd pronunția exotică ca parte integrantă a ingineriei sonore alături de instrumente tradiționale generatoare de ambianță densă (aici toacă, nai, bucium), cu versuri ce mixează folclor autentic cu folk-horror inventat pentru necesități narative. Cu sprijinul unor colaboratori din alte sfere artistice precum Călin Miclăuș (versuri) și Bogdan Țigan (grafică), cu o dramaturgie ce conferă materialului iz de musical horror, Sur Austru se poziționează în avangarda post-metal exploatînd cu succes arhaicul românesc.

Ocupînd același purgatoriu, sau măcar un același cerc al Iadului destinat perversiunilor conceptuale, revin în preajma Crăciunului grupurile stoner-doom para-creștine Church of Cthulhu și Doomnezeu, de data asta într-o colaborare în format split album. E o practică rară la noi, dar avînd o anumită respectabilitate în underground ca produs de colecție. În acest caz special, alăturarea nu e una de conveniență financiară, ci e coerentă conceptual-estetic, urmărind o poveste comună (despre o călătorie între Iad și Rai) și totodată un efect de contrast. Ambele grupuri folosesc referințe clericale într-un cadru de solemnitate ritualică, combinat, la primii, cu riff-uri americane mocirloase și tropi ai literaturii fantastice moderne (apocalipse halucinogene, orori cosmice), iar la Doomnezeu cu vocalize de diaconi răspopiți și manierisme ortodoxe pentru stimularea unei experiențe teatrale de inspirație liturgică răsăriteană.

Sînt și acestea hibridizări căutate pe acea filieră „glocal”, scena internațională e flămîndă după astfel de emanații postmoderne care nu au neapărat noimă ideologică, dar sînt generatoare de impresii puternice, mai ales în spectacolul live care exploatează și recuzita adecvată pentru un efect de transă.