Un film sonor de David Lynch

# Chrystabell & David Lynch, Cellophane Memories, Sacred Bones Records, 2024.

„Voices came, / And the noise turned to music, / And the notes had feeling”… Cînd, la început de iunie, pe David Lynch Theater – contul de YouTube al regizorului unor filme și seriale emblematice precum Eraserhead, Blue Velvet, Mulholland Drive sau Twin Peaks – apărea, după aproape un an de tăcere, un videoclip, el era însoțit și de cuvintele de mai sus. Lynch ieșea din acea pauză social mediatică autoimpusă printr-o nouă colaborare muzicală cu Chrysta Bell Zucht, alias Chrystabell. „Sublime Eternal Love”, lead single-ul acestui proaspăt album botezat Cellophane Memories și editat de label-ul independent american Sacred Bones Records, îi conținea pe cei doi, plus, și deloc neglijabil, ceva din compozițiile lui Angelo Badalamenti din ultima parte a vieții sale, într-un aranjament cît se poate de „canonic” – o repriză sonoră încărcată de romantism, stranietate, melancolie, dramatism și un simț foarte personal al grotescului. Nimic ciudat, pînă la urmă, pentru un tip ca David Lynch, toată opera lui situîndu-se într-un univers determinat de aceste patru sau cinci cuvinte.

Mîna aia de editor extravagant a regizorului american se simte la tot pasul. Aici, pe tragicul blues „The Answer to the Question”, toba e pe lîngă și sună din ce în ce mai mult ca o mașinuță stricată dintr-un bîlci, obligată să-și continue la nesfîrșit mersul. (Tot aici vei auzi, oricum ar suna ea, și singura tobă de pe tot albumul ăsta!) Dincolo, pe „Reflection in a Blade”, banda cu vocea lui Chrystabell se mișcă în sens invers drone-ului care curge implacabil și sinistru pînă la capătul visului transformat în coșmar: „She recognized him from a dream she had, / Actually the dream was still happening and / She woke up screaming / Then laughing in profound relief”. Undeva mai în față, pe „You Know the Rest”, lucrurile mergeau chiar mai departe – banda se mișca înainte și înapoi în același timp, ciopîrțind vocea pentru a merge braț la braț de chitara aia a lui Lynch impregnată de reverb: „It was evening and warm, / There was a helicopter flying overhead. / I looked at the time: / It was 8 past 8, / The moon was full / When he came around the corner”.

Cînd totul funcționează perfect – iar asta se întîmplă de cîteva ori aici –, vocea lui Chrystabell reușește să-și ducă rolul pînă la capăt: murmurul ăsta construiește, picătură cu picătură, un peisaj care îți dă fiori. Cînd editorul Lynch nu știe unde să se oprească – iar asta se întîmplă de multe ori aici –, vocile astea atît de amestecate, contorsionate, răsturnate, masacrate devin doar un bîzîit cam enervant.

Cellophane Memories poate fi ascultat și achiziționat, în format disc de vinil, CD și digital, de pe pagina de Bandcamp a label-ului Sacred Bones Records, la adresa sacredbonesrecords.bandcamp.com.

Paul Breazu este jurnalist.