Cel mai iubit

Am fost și în acest an la Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”-OLAV, în comisia centrală, o bucurie și un prilej care mi-a permis să fac și cîteva constatări interesante.

Pentru cine nu știe, această olimpiadă valorifică experiența de lectură a elevilor în corelație cu programele cursurilor opționale Lectura ca abilitate de viață, respectiv Educație digitală și abilități media, fiind axat pe comprehensiune și interpretare de text literar din literatura universală, de text nonliterar și de text multimodal. Dacă etapele locală și județeană au doar probe scrise, etapa națională presupune probă scrisă, dar și probă orală. Mai precis, după proba scrisă, desfășurată în județele de proveniență ale candidaților, cu subiecte naționale și evaluare a lucrărilor online de membri ai comisiei centrale, la proba orală se califică un număr de elevi în concordanță cu regulamentul olimpiadei, care se strîng într-un oraș organizator desemnat. Ca o paranteză spun că majoritatea edițiilor naționale s-au desfășurat la Bistrița, deoarece concursul a fost lansat de acolo, de Monica Halaszi, căreia ne-am alăturat o serie de oameni care am devenit fideli ai acestei competiții. Au contribuit la nașterea și consolidarea lui oameni ca Anca Denisa Petrache, Monica Anisie și alții. În calitatea sa de olimpiadă, s-a mai desfășurat, de-a lungul timpului, și la mine, la Cluj-Napoca, la Constanța, găzduit de Anamaria Ciobotaru, la Colegiul National Pedagogic „Constantin Brătescu”, cu sprijinul inspectoratului școlar local, respectiv la București.

Mai punctez faptul că acest concurs a valorificat, de-a lungul timpului, o sumedenie de texte ale unor scriitori străini clasici, dar și contemporani, contribuind semnificativ la dezvoltarea interesului public față de literatură, după cum a prilejuit, în aceeași ordine de idei, întîlnirea cu numeroși scriitori români contemporani, la etapele naționale. În acest an, spre exemplu, au fost invitați Radu Vancu și Marin Mălaicu-Hondrari, care au susținut în celebra, deja, Sinagogă din Bistrița un dialog moderat de un alt cunoscut scriitor, Dan Coman. Și țin să reiterez faptul că în cadrul probei scrise o pondere o are dintotdeauna lectura textului multimodal (afișe, reclame, benzi desenate, caricaturi etc.) și, din acest an, integrarea în această lectură a unor elemente de educație media și digitală. Sînt aspecte unice în peisajul concursurilor școlare de la noi, foarte importante, cred eu, într-o lume multimodală în care ne scufundăm tot mai mult.

Revenind la proba orală, aceasta reunește într-un oraș elevii care au obținut la proba scrisă cel puțin 50 de puncte (din totalul de 60 de puncte posibile), precum și încă 23 de elevi nominalizați de Comisia Centrală, în ordinea descrescătoare a punctajelor, după centralizarea națională a acestora. Pentru această probă elevii au de citit cîte o carte, indicată de secretariatul științific al Comisiei Centrale. Există două niveluri, nivelul I, reunind elevii claselor a IX-a și a X-a, respectiv nivelul II, reunind elevii claselor a XI-a și a XII-a. În acest an școlar, pentru primul nivel am propus romanul Marile speranțe de Charles Dickens, iar pentru nivelul II am propus Quo vadis de Henryk Sienkiewicz. În alți ani au fost propuși autori contemporani, dar anul acesta ne-am dorit o revenire la clasici. Cum se desfășoară proba? Este un tipar similar dezbaterilor de tip Karl Popper, fapt specificat în regulamentul concursului, pe structura afirmator-negator, pe baza unor moțiuni. Elevii trag la sorți partenerii de dezbatere în ziua precedentă probei, moțiunile se fac publice, iar ei se pot pregăti în după-amiaza și seara respectivă. În ziua probei, perechile trag la sorți una dintre moțiunile anunțate anterior și au la dispoziție 15 minute pentru pregătire. Susținerea durează tot 15 minute. Moțiunile „vizează mesajul textelor din lista anexată regulamentului și modalitatea în care acestea pot influența dezvoltarea personală a individului”, ca să citez din regulament. Spre exemplu, pentru nivelul I, în acest an școlar au fost propuse următoarele moțiuni: Bogăția și generozitatea sînt inseparabile; Fericirea omului ține de statutul său social; Exigențele celorlalți îi determină pe oameni să fie mai buni. Pentru nivelul al II-lea au fost propuse moțiunile: Credința este o alegere, nu un dat; Suferința este generată doar de incapacitatea omului de a iubi; Mîndria este resortul tuturor răutăților umane. Perechile sînt audiate de comisii alcătuite din cîte cinci profesori, care acordă note distincte, pe baza unor criterii, iar apoi se face media acestor note.

Două aspecte vreau să mai punctez. Am intrat, alături de președintele comisiei, conf. univ. dr. Florentina Sâmihăian, de la Facultatea de Litere din București, să auzim cum se descurcă două perechi. Elevii erau bunicei și, evident, se străduiau să aibă o prestație convingătoare. Dar ceea ce se observa era că nu au exercițiul argumentării și contraargumentării. Un argument al unuia nu primea de la celălalt contraargumentul corespunzător, ci primea o replică oarecum autonomă, distinctă, scoasă din contextul dialogal firesc. Am simțit că este un punct vulnerabil această abilitate a elevilor de a susține un dialog de tip argumentativ (nu a tuturor, desigur!). Este un aspect asupra căruia profesorii de la clasă sau cei care pregătesc loturile județene merită să mai insiste. Nu dezvolt implicațiile asupra tuturor elevilor, nu doar asupra celor care participă la această olimpiadă, pentru că nu am spațiu suficient în acest articol.

Al doilea aspect, mai trist, l-am aflat după festivitatea de premiere, de la o elevă care a venit să ne spună că perechea ei, trasă la sorți, a abordat o strategie lipsită de onestitate. A refuzat total să se pregătească împreună după anunțarea moțiunilor, motivînd că nu o interesează, oricum, rezultatul. Desigur, a doua zi, în timpul susținerii probei, a încercat să iasă în evidență și să o surclaseze pe colega ei. O strategie lipsită de fairplay-ul pe care noi, prin acest concurs, încercăm să îl dezvoltăm. Am mai auzit despre strategia unora de a pregăti peste noapte, cu profesorii de acasă, răspunsuri servite, încărcate de referințe cultural-științifice pe care, în mod normal, elevii nu ar fi putut să le dezvolte singuri, în seara dinaintea probei. Neajunsuri pe care poate vom reuși, în edițiile viitoare, să le contracarăm.

Închei cu bucuria de a fi făcut parte încă o dată din tot ce a însemnat spiritul minunat al acestui concurs. Cel mai iubit dintre toate cele care țin de literatură în mediul preuniversitar. Nu doar de mine, ci mai ales de elevi.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.