Clima, încă un teren de luptă între conspirații și informații

Dacă mai era nevoie de încă o temă care să împartă lumea în tabere, care să îi facă pe unii pro și pe alții contra, care să pună un zid între sceptici și optimiști, care să creeze conspirații și abordări realiste, atunci avem subiectul climei. Lupta cu schimbările climatice, încălzirea globală, emisiile de dioxid de carbon din atmosferă și rolul lor în poluarea mediului sînt probleme care suscită nu doar dezbateri, ci și controverse. 

De aceea, este nevoie de un instrument științific cu care să poată fi măsurat fenomenul. La începutul lunii, Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a prezentat raportul privind emisiile de dioxid de carbon în anul 2023. Este o sinteză așteptată pentru că oferă o imagine bazată pe cifre asupra eficienței măsurilor de reducere a emisiilor de carbon în atmosferă. 

Raportul pe anul 2023 oferă atît motive de dezamăgire, cît și de optimism. Dezamăgirea celor care sînt nerăbdători să vadă un progres vine de la faptul că, la nivel global, în anul 2023, emisiile de dioxid carbon au continuat să crească. Optimismul poate fi dat de așteptările ca anul acesta, în sfîrșit, nivelul emisiilor de carbon să scadă datorită creșterii ponderii utilizării „energiei verzi”. 

Concret, anul trecut, emisiile mondiale de dioxid de carbon au fost de 37,4 miliarde de tone, cu 1,1% mai mult decît în anul precedent. Raportul AIE arată că, în 2023, cantitatea suplimentară de emisii a fost de 410 milioane de tone, un progres față de anul 2022, cînd emisiile suplimentare au fost de 490 de milioane de tone. Dincolo de cifre, este interesantă o analiză geografică și una privind structura producției de energie, un factor esențial pentru nivelul emisiilor de carbon în atmosferă. 

Întrebările climato-sceptice sînt de obicei de tipul: ce rost are ca Uniunea Europeană să facă eforturi ca să reducă nivelul emisiilor atît timp cît China, cel mai mare poluator la nivel mondial, nu scade cantitățile emise? În plus, sînt contestate ponderea tot mai mare pe care o acordă țările europene energiilor regenerabile și renunțarea considerată prea rapidă la utilizarea cărbunilor. 

Anul trecut, creșterea emisiilor de carbon a fost cauzată de o serie de factori conjuncturali care, însă, în următoarea perioadă pot deveni permanenți. Este vorba despre creșterea temperaturii, în special în Statele Unite și China. Paradoxal, temperaturile mai mari, care îngrijorează la nivel mondial, au avut un efect benefic asupra folosirii energiei și implicit asupra emisiilor de carbon, în sensul că au fost „economisite” emisii de 120 de milioane de tone de carbon.

Totodată, există și un revers al monedei. Creșterea temperaturii la nivel global și implicit seceta au făcut ca atît în China, cît și pe plan mondial să scadă producția de energie electrică din surse hidro. Rezultatul a fost că emisiile de carbon au fost mai mari cu 170 de milioane de tone față de un an în care producția hidroenergetică se află la un nivel normal. 

Alți factori care au dus la creșterea emisiilor de carbon au fost revenirea traficului aerian la nivel global și expansiunea activității economice în perioada post-COVID. De exemplu, China a adăugat, anul trecut, 565 de milioane de tone de carbon la balanța globală, fiind, în termeni absoluți, cel mai mare emițător de dioxid de carbon. Paradoxal, China a făcut progrese în materie de producție de energie din surse regenerabile. Ponderea acestor energii a crescut de la 4%, în anul 2015, la 15%, anul trecut, ajungînd aproape de procentajul mediu din țările dezvoltate care atinge 17%. Dar emisiile de carbon ale Chinei pe cap de locuitor sînt mai mari cu 15% decît în economiile dezvoltate. În valoare nominală, China emite mai mult carbon decît toate celelalte economii mari la un loc, respectiv Statele Unite, Uniunea Europeană, Japonia și India. În ceea ce privește India, avansul economiei a venit și cu o creștere a emisiilor de carbon cu 190 de milioane de tone, dar cantitatea de emisii pe cap de locuitor este încă mult sub media mondială. 

Cele mai spectaculoase sînt, însă, evoluțiile din economiile avansate. Astfel, produsul intern brut al statelor dezvoltate din G7 a crescut cu 1,7%, iar emisiile de carbon au scăzut cu 4,5%, ceea ce este un record pentru o perioadă în care nu a fost recesiune. După ce, anul trecut, emisiile de carbon au scăzut cu 520 de milioane de tone, acestea au revenit la nivelul de acum 50 de ani. De exemplu, cererea pentru cărbune s-a întors la cantitățile din anul 1900. 

În sinteză, factorii care au dus la scăderea emisiilor de carbon în economiile dezvoltate au fost utilizarea surselor regenerabile, trecerea de la cărbune la gaz în economia americană, o producție industrială mai mică, în unele state, și temperaturi mai blînde.

În concluzie, eforturile economiilor dezvoltate de reducere a emisiilor de carbon sînt vizibile la nivel global, China crește utilizarea surselor regenerabile, dar este încă departe de media globală, iar India însoțește creșterea economică de o mărire a nivelului de emisii de carbon. Energia „curată” crește, dar eforturile de reducere a emisiilor trebuie să fie susținute în continuare. Iar optimiștii cred că anul acesta economia globală va înregistra o scădere a emisiilor de carbon, ceea ce ar fi un pas mare pentru a arăta că „se poate”. 

Constantin Rudnițchi este analist economic.