Dincolo de conspirații. Cîteva gînduri

● TikTok nu face președinți. TikTok, ca orice altă rețea socială, e un instrument care poate fi folosit de oricine. Faptul că George Simion a muncit mult mai mult pe TikTok doar ca să vadă cum locul în finală se evaporă în ziua alegerilor arată că problema e în altă parte. Distribuția conținutului e una, conținutul propriu-zis e alta. 

● Media clasice sînt printre pierzătorii alegerilor de duminică. Nu doar Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au pierdut duminică, ci și presa în care cei doi și staff-urile lor au investit încredere și sume gigantice. Primul tur a fost cîștigat de candidatul ignorat de presa „mainstream”.  Se va confrunta cu o candidată tolerată în media, dar, pînă duminică, puțin luată în serios. Scriam acum cîteva săptămîni despre scandalul din jurul deciziei Washington Post care a refuzat în ultimul moment să își exprime sprijinul pentru Kamala Harris, asumîndu-și riscul de a pierde abonați. În România nu există instituția asumării unui astfel de sprijin, dar, și dacă ar exista, ar fi irelevantă. Publicul a transmis redacțiilor că nu le ia în serios. Știrile sînt mai mult infotainment decît informație. Tendința, vizibilă deja, a redacțiilor românești de a se angaja și mai mult în competiția politică în defavoarea furnizării și contextualizării informațiilor pare că se accentuează. Pe toată harta. 

● Complexul de superioritate naște monștri. La scurt timp după anunțul rezultatelor, pe rețelele sociale a pornit clasicul val de înjurături. Tura asta, împotriva celor care au votat Călin Georgescu. Cam același registru stilistic folosit în trecut împotriva votanților PSD. Un fel de abuz emoțional care poate asigura victorii de etapă, dar care poate avea efecte de lungă durată. Dovada e chiar PSD care, sub ploaia de invective, a continuat să fie cel mai mare partid al țării. Duminică vom vedea dacă rezistă și acum, în ciuda umilinței de zilele trecute. 

● Am vrut sincronism. Îl avem. Discursul lui Călin Georgescu e o salată în care sînt aruncate de-a valma concepte new-age, banalități, extremisme cazuale și cam orice contrazice retorica văzută ca oficială. Acea retorică practicată nu neapărat de instituții, ci de comentatorii acceptați și promovați în media. Nu trebuie să îl asculți de multe ori pe Georgescu pentru ca ulterior să îl recunoști imediat. O fi ridicol, dar e ridicol diferit. Șocantul tur 1 din România seamănă oarecum cu victoria lui Donald Trump în America sau a lui Fico în Slovacia. Toate evoluțiile astea au ceva în comun: o depărtare a publicului de instituțiile „tradiționale”. Și insist că instituție e și analistul de serviciu, și brand-ul preferat, și site-ul sau stația TV care pînă acum aveau pretenția de tastemaker-i în zona politică. Sîntem foarte în ton cu evoluțiile externe. Lipsește doar Joe Rogan. 

● Teoria celor două Românii e o aiureală. Ori de cîte ori analiștii români nu înțeleg ceva se întorc aproape în transă către ideea de mai sus făcută celebră de fostul premier Adrian Năstase. O retragere comodă în descrieri care spun de obicei că îi avem pe de o parte pe cei disprețuitor numiți „tinerii frumoși și liberi” și de cealaltă România „reală”. Asta se întîmplă și acum. O descriere schematică și inadecvată. Avem o Românie sau, dacă vreți, o mie de Românii. Un exemplu pe care cititorii de obicei foarte informați ai Dilemei s-ar putea să nu îl știe (și care merită poate o discuție separată): tinerii români înclină spre dreapta – 38% vs 12% care preferă stînga. 45% din ei nu sînt interesați de politică. Știau asta strategii politici ai ultimelor alegeri? Nu sînt convins. Va trebui să ne împăcăm cu ideea că sîntem mai diverși decît ne place să recunoaștem. Și asta mă aduce la punctul următor…

● Nu trageți în sociologi. Cultivați-i! E evident după acest tur al prezidențialelor că România s-a schimbat mult, dincolo de puterea noastră de înțelegere. Și handicapul acesta îl avem pentru că refuzăm să ne uităm în oglindă. Avem instrumentele, dar nu le folosim. Și nu mă gîndesc la banale sondaje de opinie, ci la analize un pic mai aprofundate pornind de la sondaje. Cum ar arăta un studiu anual „Care sînt valorile românilor”? Întreb, poate citește cineva dornic să finanțeze așa ceva. Cît despre sondaje, vreau să remarc ceva ce pentru mine e o premieră: un institut de sondare (AtlasIntel) care își cere scuze și promite să fie mai bun data viitoare. Altfel, sper să nu se supere prea tare liberalii care citesc textul ăsta, dar, dacă nu vrem să repetăm festivalul de manipulare din ultimele săptămîni, foarte probabil asta se poate face reglementînd cînd și cum se fac și se publică sondajele de opinie în campanii. Și nu, autoreglementarea nu funcționează. 

● Elena Lasconi poate pierde. Prin susținerea fără condiții a useristei în turul II, PNL a luat probabil prima decizie politică majoră de bun-simț după multă vreme. La PSD e mai complicat pentru că un astfel de anunț ar îndepărta electoratul tradițional al partidului. Și, nu e chiar secret, electoratul PSD a ignorat pur și simplu candidatul partidului în turul I. PSD e partidul cel mai traumatizat săptămîna asta și e, recunosc, un pic amuzant. Lasconi pleacă cu șansa a doua și poate spera la o victorie doar dacă va putea să convingă zone largi de electorat noi pentru USR. Va fi greu. Pe Lasconi o poate pierde și intransigența celor care cred în ea. Suporterii radicali ai USR pot face zilele astea mai mult rău decît orice inamic. Dacă crede în viitorul ei mandat, Lasconi  va trebui să învețe să construiască coaliții. Pînă acum nu a reușit, dar nici nu a avut foarte mult timp. Asta face performanța ei cu atît mai importantă. Acum are și mai puțin timp, dar politicienii relevanți se fac din astfel de momente. Lasconi nu se bate cu candidatul-salată, ci cu limitările proprii și ale celor care o susțin. Dacă are ceva de învățat de la Georgescu e cum să cultive oameni, nu să îi ofenseze. Și asta e ceva ce poate face fără prea mult efort. 

P.S. Nici un fel de alegeri nu reprezintă un sfîrșit de lume dacă știm în ce credem. Ca jurnalist, am văzut deja o generație de politicieni venind și plecînd. România e mai puternică decît oricare dintre politicienii ei.

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ