După o campanie peste așteptări, Naționala de fotbal n-a mai cîștigat nici un meci și n-a prea mai marcat. Intrînd în Euro, să lăsăm orice speranță?

E probabil cea mai slabă prestație a Naționalei din ultima vreme. Dar aproximarea nu ajută la nimic. N-a reușit să bată, în Ghencea, Liechtenstein, o echipă în majoritate cu fotbaliști amatori. Nimic nu a fost ce trebuie. Nici adversarul, care nu va semăna cu nici unul din grupa de Euro, nici execuțiile în fața porții, nici mișcarea de pe teren, nimic. Părea o nesfîrșită zbenguială fără scop și fără idei. Prestația alor noștri era lipsită complet de duh, ca o ființă fără suflet acționînd mecanic și incoerent. Dar asta nu înseamnă nimic, de fapt. Jucătorii sînt aceiași. Joacă la aceleași echipe, în mare. De ce n-ar repeta performanța din calificări atunci cînd se va juca pe bune? Ce vreau să zic e că nu e necesar să fim cu Ucraina la nivelul prestației cu echipa mini-statului dintre Elveția și Germania. Putem lua o bătaie cruntă. N-ar fi de mirare. Dar nici de mirare n-ar fi dacă vom cîștiga. Pentru că am mai făcut-o cu un adversar de acest nivel. Aici intervine naturelul simțitor. Partea proastă e că doar doi jucători, Stanciu și Alibec, au mai fost la un turneu final. Și de opt ani nu ne-am mai calificat nicăieri. Chestia asta contează. Emoțiile, tremurul, vuietul arenei, miza, teama de ireparabil vor fi adversari în aceeași măsură la Dovbik, golgheterul campionatului Spaniei, și Mudryk, fotbalistul lui Chelsea. E complicat, e foarte complicat să te adaptezi în spațiul cosmic al unor meciuri care au cîteodată greutatea unei cariere. Aici poate un psiholog ar fi mai important decît antrenorul. Pentru că aici avem o slăbiciune structurală. Echipele noastre nu suportă tensiunea meciurilor decisive. Nu le ies astfel de partide. Acești oameni nu au educația sau autoeducația, valoarea și experiența pentru le face față. Iată marea problemă. Dar un interior blindat, care să nu se îndoaie la prima contră, se poate clădi pe baza unui succes. Sau a curajului de a lăsa la vestiar toate agrafele mentale. S-au mai văzut transformări neașteptate. În sumă, poate fi și așa, și așa. Și e firesc. Se numește reprezentativa României. Ia priviți un pic la România. Păi, la ce vă așteptați de la reprezentanții ei?