Nu, de ce le-ar păsa? Ei țin cu ei, abia după aceea vine clubul. Trăim într-o epocă în care fiecare vrea să spună ceva chiar dacă n-are nimic de spus, în care orice flatulație mentală este împroșcată în public, echivalentul unui concert de rîgîieli și vînturi decibelice în spațiul închis al unui mijloc de transport în comun. Un paradis. Fanii de galerie își asumă să renunțe la individualitatea lor și să se transforme într-un organism comun care își arogă drepturi nelimitate în numele reprezentării unui club. Au și ei ceva de spus, iar insignifianța personală nu îi ajută. Și atunci pleacă la luptă în grup, înarmați cu curajul camuflării într-o masă care e prea mare pentru a nu se ține cont de ea. De aici, orice e posibil. Chiar și lucruri bune, suportul moral pentru echipele pe care și le-au tatuat pe suflet, uneori și pe piele. Tradiția este, însă, groasă și în partea opusă. Sudălmi care ar cîștiga o olimpiadă a înjurăturilor, ocări care încrețesc auzul, vorbe de viol sofisticat la adresa tuturor femeilor din viața jucătorilor, antrenorilor, președinților, patronilor. Xenofobii și rasisme rulate într-o buclă a prostiei care își are începutul în negura vremurilor și minților. Găsești de toate, și toate acestea sînt sancționate aproape deloc. Drept care meșteșugarii insultelor le consideră un drept cîștigat, precum pensiile magistraților. Totuși, se face ceva. Se dau amenzi și suspendări pentru toate cele enumerate în întrebare. Victor Angelescu, acționar al Rapidului, a anunțat public cuantumul penalizărilor dintr-un an: o jumătate de milion de euro, adică peste 5% din bugetul clubului! Imaginați-vă o companie din orice alt domeniu care ar trebui să plătească banii ăștia pentru comportamentul celor care pretind că o susțin. În plus, Rapid trebuie să joace, deocamdată, și un meci din play-off-ul acestui campionat fără spectatori. Zic deocamdată pentru că la următoarea paranghelie cu focuri de artificii se înăsprește pedeapsa. Echipa va evolua, deci, fără sprijinul fanilor. Arată asta că le-ar păsa cumva? Toate aceste astfel de acțiuni masochiste sînt încurajate de absența consecințelor. Firmele de steward, angajate chiar de cluburi, nu fac nimic pentru a opri huliganismele, iar poliția nu identifică nici un vinovat. Cercul e închis. Galeria e un stat în stat, mai puțin cînd unii lideri exagerează și intră pe domeniul marii criminalități. Dar nici atunci nu e sigur că pățesc ceva. Statul român e o chitină. Înăuntru joacă și dansează toți monștrii care l-au mîncat pe interior.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
