Generație

În ultimii ani, s-au înmulțit analizele, studiile, evaluările care încearcă să pună într-o matrice tînăra generație. Nu este neapărat un lucru nou, pentru că, după anul 1990, fiecare generație a fost caracterizată și „scanată” în funcție de o serie de calități sau defecte. Interesul pe care îl stîrnește această nouă tînără generație este dat de faptul că specialiștii o consideră „altfel”. 

Desigur, fiecare generație a fost „altfel” în comparație cu cea dinainte, dar generația Z (așa cum sînt catalogați adolescenții și tinerii de azi) este, se pare, chiar mai „altfel” decît precedentele. Concret, în generația Z sînt incluși cei născuți în perioada 1997-2012, adică au vîrstele cuprinse între 12 și 27 de ani. 

Studiile, analizele, evaluările generației Z nu sînt întîmplătoare. Sînt deja consumatori fideli și o parte din ei au locuri de muncă. De aceea, companiile producătoare, ca și companiile angajatoare, vor să știe cu cine au de-a face, ce îi caracterizează pe tinerii care sînt sau vor deveni clienți sau angajați. Adolescenții cumpără, de la vîrste fragede, jocuri, telefoane, haine – bineînțeles, nu cu banii lor, ci cu ai părinților, dar în multe cazuri decizia de cumpărare și gusturile sînt ale tinerilor. 

Este, însă, o generație imprevizibilă. Se îmbracă de la second-hand, dar cumpără și haine de brand, sînt ecologiști, dar și conservatori, mănîncă de la fast-food și merg „la sală” – în esență, o generație greu de pus în tipare de către firmele producătoare. De altfel, chiar studiile arată volatilitatea generației. Lipsa de tipare este un adevărat coșmar pentru firmele care i-ar vrea clienți sau angajați.

Cu toate acestea, analizele sînt unanime în a remarca abilitățile digitale. Este o generație care s-a născut cu ecranele calculatoarelor și apoi ale telefoanelor lîngă ea. Specificul de a fi digitali nativi vine la pachet cu bune și rele. Probabil că marele beneficiu este cel al surselor de informație: nelimitate, deschise, diverse. 

Totodată, acest avantaj se poate transforma în dezavantaje precum surse incerte de informare, tentația de a cădea în derizoriu, deci lipsa de profunzime a informațiilor și cunoștințelor preluate din mediul online. 

Caracteristica digitală ar trebui să schimbe, însă, modelul educațional. Școala, profesorii trebuie să le ofere astăzi elevilor sau studenților altceva decît informația pe care aceștia o pot găsi „la un click distanță”. Dar ce anume? Experiența statelor avansate din punctul de vedere al modernizării învățămîntului arată că noile materii care trebuie predate la școală sînt logica, lucrul în echipă, gîndirea critică și, cu voia dumneavoastră, educația economică. La toate acestea, ar mai trebui adăugate două cursuri, selectarea surselor de informare și, eventual, educarea gustului. 

Majoritatea studiilor constată o schimbare de atitudine în rîndul tinerilor care lucrează. Pentru generația Z, salariul nu mai este cel mai important factor pentru alegerea unui job. Bineînțeles că banii sînt în continuare importanți, că tinerii țin cont de nivelul salariului, dar analizele arată că veniturile salariale nu mai sînt prioritare atunci cînd vine vorba de alegerea unui loc de muncă. Salariul a fost devansat de alte așteptări ale generației Z, precum flexibilitatea programului de lucru (cei mai mulți își doresc să aibă un orar hibrid, un amestec de muncă de acasă cu cea de la birou), echilibrul între viața socială și cea profesională (în sensul că vor să aibă mai mult timp pe care să îl petreacă în afara job-ului) și, nu în ultimul rînd, tinerii sînt atenți la valorile companiei în care lucrează și, respectiv, dacă ele converg cu ale lor. 

Desigur, aceștia sînt termenii pe care îi găsim în studii, „valorile companiei”. Traduse, „valorile companiei” îmbracă tot felul de forme, de la atmosfera de lucru pînă la posibilitatea de a se pregăti în profesie și de a urca în ierarhie, și de la implicarea socială a companiei în care lucrează pînă la respectarea standardelor de mediu. Toate acestea, plus salariul, pot oferi cel puțin un motiv suficient pentru ca managerul companiei să se trezească într-o bună zi cu demisia unui gen Z pe masă. 

În ceea ce privește educația economică, părerile specialiștilor, care reies din studii, diferă. Unii cred că tinerii adolescenți au noțiunile economice de bază, că sînt atenți să economisească bani și că, în general, sînt interesați de mecanismele economice de bază, în special cele care sînt legate de banii personali. Această situație pare a-și avea rădăcinile, conform unor experți, în faptul că o parte a generației Z a trecut, direct sau prin părinți, prin criza economică din anul 2008 care în România s-a întins pînă în anii 2012-2013. Conform unor opinii avizate, criza economică a modificat comportamentul economic, în sensul că i-a făcut pe tineri să fie mai atenți la cheltuirea și economisirea banilor. 

Invers, sînt analize care arată un nivel redus de educație economică al generației Z, o slabă cunoaștere a datelor economice fundamentale și, ca atare, tinerii iau adeseori decizii greșite sau riscante în ceea ce privește banii personali sau locul de muncă. 

Probabil că toate studiile, analizele sau evaluările legate de generația Z au doza lor de relativitate, așa cum se întîmplă în multe alte cazuri. La fel, valorile medii vorbesc doar parțial fidel despre un fenomen social sau economic. Schimbarea există la generația Z și o putem constata pe pielea noastră, la job, în școli, în mijloacele de transport în comun sau pe rețelele sociale. Ne place sau nu, pe termen lung, tinerii vor avea dreptate. 

Constantin Rudnițchi este analist economic.