Ironii americane

„La cum arată lucrurile, surpriza din octombrie va fi ceva cu extratereștri”, scrie exasperat-amuzat un utilizator al X (fostul Twitter). „Surpriza din octombrie” e un fel de tradiție politică americană care se referă la apariția unui eveniment suficient de important cît să influențeze semnificativ soarta alegerilor parlamentare sau prezidențiale programate în mod tradițional în noiembrie.

Omul reacționa astfel la anunțul privind retragerea președintelui Joe Biden din cursa pentru un nou mandat. Chiar dacă nu a fost neapărat surprinzătoare, această decizie a provocat un val de reacții, care mai de care mai emoționale la doar zile distanță, după ce un alt eveniment, tentativa de asasinare a fostului președinte Donald Trump, avusese un efect asemănător.

Deși nu vom vedea, probabil, extratereștri anul ăsta, cu siguranță cursa pentru prezidențialele americane nu s-a terminat. Și, indiferent de exaltări de moment, nu știm cine îi va lua locul lui Joe Biden. Sondajele arată toate cam același lucru: un avans minor al lui Trump. Testată înainte de retragerea actualului președinte, Kamala Harris avea cifre asemănătoare cu ale actualului lider de la Casa Albă. Deci nimic concludent. Intensitatea discuțiilor publice pe marginea celor întîmplate în ultimele săptămîni nu e egală și cu o schimbare majoră în intenția de vot. Polarizarea electoratului este suficient de mare cît să îi facă pe oameni să se retragă în pozițiile anterioare după ce emoția trece. 

Diferența constă în energia pe care Kamala Harris o poate injecta în campania democrată pentru păstrarea președinției. Ezitant și uneori confuz, președintele Biden era mană cerească pentru republicanii a căror campanie a pariat de la bun început pe o performanță îndoielnică a adversarului. După cum scria Edward Luce în Financial Times înaintea anunțului retragerii, „republicanii sînt încîntați de Biden”. Situația e diferită azi și, judecînd strict după reacțiile imediate, Partidul Republican nu a fost chiar pregătit pentru acest moment. În știrile apărute imediat după aceea, strategii lui Trump mărturiseau sub protecția anonimatului că nu mai credeau în retragerea președintelui. 

În mod ironic cumva, republicanii au mizat pe Biden și au pierdut. Nu alegerile, ci controlul asupra evoluției campaniei. Pînă săptămîna trecută, campania lui Donald Trump alesese o strategie ofensivă care îi obliga permanent pe adversari să răspundă. Din cutiuța cu mesaje ieșea zilnic cîte o propoziție despre subiecte reale sau inventate care ulterior inundau ecranele televizoarelor, căsuțele de e-mail sau rețelele sociale. Ele erau duse mai departe de voluntari, influencer-i etc. 

Imigrația, inflația, presupusa incapacitare a președintelui, teorii ale conspirației – nimic n-a lipsit. Și, cel puțin pînă duminică, a și funcționat, iar efectul cel mai dăunător pentru democrați nu a fost neapărat faptul că au existat alegători care au schimbat tabăra. Sînt și dintr-ăștia, însă mult mai important a fost că în tabăra democrată se instala încet-încet blazarea. Ce a reușit cel mai bine pînă acum campania lui Trump a fost să convingă democrații că nu pot cîștiga alegerile. 

Paradigma asta nu mai e valabilă. Și o știu bine republicanii, în frunte cu candidatul lor, care se plîngea pe Truth Social (rețeaua sa socială) că trebuie să o ia de la capăt după ce a cheltuit resurse considerabile pentru a-l combate pe Joe Biden. În treacăt fie spus, în trecutul său ne-republican, dl Trump cheltuise niște bani și pentru o campanie a Kamalei Harris. Însă asta se întîmpla în urmă cu 11 ani, cînd actuala candidată voia să obțină postul de procuror general al Californiei. Reținem asta la lista de ironii involuntare pe care actuala campanie electorală americană ni le oferă cu atîta generozitate. 

Democrații au fost rapizi în tentativa de a prelua controlul asupra dezbaterii publice. Au insistat asupra diferenței dintre un procuror și un condamnat, între un funcționar public care s-a luptat cu băncile și un om de afaceri „deținut” de bănci, între o femeie și un bărbat care nu știe să respecte femeile. 

Și, evident, s-a făcut o comparație între vîrstele și capacitățile mentale ale candidaților. Din nou, detectorul de ironie bîzîie insistent. 

Însă e devreme pentru pariuri. Campania va depinde nu numai de performanțele candidaților, ci și de evenimente independente de voința sau puterile lor. Orientul Mijlociu, Ucraina, Taiwan sînt, separat și împreună, motive de îngrijorare. Aceste ouă Kinder explozive ale geopoliticii pot oricînd să deturneze pregătirile strategilor de campanie. 

Dacă „surpriza din octombrie” se va produce totuși, ea nu o să mai mire pe nimeni. America și tot mapamondul trăiesc un „trip” permanent de surprize care mai de care mai provocatoare de anxietate și putem bănui că reacția unanimă va fi:  „Extratereștri? Slavă Domnului, ne temeam de ceva rău”.