Mi-a atras atenția încă un aspect din planurile-cadru puse în dezbatere. Observați că nu scriu că mia atras atenția. Pentru că în clasele primare am învățat să scriu corect. Puteți intui că este vorba despre o precizare conform căreia în programele de liceu de limba și literatura română va fi inclusă și gramatica. Nu este prima dată cînd se vorbește despre această posibilitate, nici prima dată cînd eu îmi exprim opinia despre ea. O opinie, din start spun, rezervată. Am să încerc să explic de ce.
Elevii petrec cel puțin patru ani studiind gramatica limbii române în gimnaziu. Dar, de fapt, studiul acesteia și formarea deprinderilor de scriere corectă încep în clasele primare. Adică opt ani în care elevii studiază și exersează formarea deprinderilor de scriere corectă. Noțiunile de bază – morfologia, sintaxa, ortografia și punctuația – sînt deja acoperite în momentul finalizării studiilor gimnaziale. La liceu, accentul ar trebui să cadă pe competențele de comunicare, de interpretare a textelor și de argumentare, nu pe recapitularea unor reguli gramaticale pe care elevii ar trebui deja să le stăpînească. De altfel, ore de comunicare există și în actualele programe de liceu, domeniul fiind acoperit.
Problema deprinderilor de comunicare este mai complexă decît cea a asimilării unor reguli gramaticale. Un elev poate cunoaște perfect regulile de gramatică, dar să nu fie capabil să scrie un text coerent sau să argumenteze o idee. În viața reală, succesul depinde mai mult de capacitatea de a folosi limba în mod funcțional – în redactarea unor e-mail-uri, eseuri, prezentări sau discursuri – decît de cunoașterea terminologiei gramaticale avansate, iar cele de bază sînt, cum spuneam, acoperite deja în nivelurile primar și gimnazial. Amintesc și faptul că, în majoritatea sistemelor educaționale europene, gramatica nu mai este o disciplină separată în liceu și nici nu dispune de ore distincte. În schimb, limba națională este studiată prin prisma literaturii, a argumentării și a analizelor de text.
Dar mai mult decît aceste aspecte generale, vreau să amintesc și cîteva aspecte punctuale, care țin de pedagogia și psihologia învățării. Scrierea corectă este un automatism care se formează la o anumită vîrstă și, după această etapă, intervenția didactică axată pe reguli gramaticale devine mai puțin eficientă. Perioadă critică pentru învățarea limbajului și a normelor gramaticale se încheie în jurul pubertății. După această vîrstă, creierul devine mai puțin receptiv la învățarea intuitivă a regulilor gramaticale, iar scrierea corectă ar trebui să fie deja formată ca un automatism, formare similară cu învățarea unei abilități motorii, cum ar fi mersul pe bicicletă sau tastarea rapidă. Este nevoie de repetiție și practică, nu doar de înțelegerea teoretică a regulilor. De aceea, copiii care sînt expuși constant la un model lingvistic corect în primii ani de școală au mai puține dificultăți în scrierea corectă la maturitate. Dacă un elev a fost expus suficient la scrierea corectă și a exersat constant, scrierea devine un reflex, nu un proces conștient de aplicare a regulilor.
Pe de altă parte, elevii care citesc mult și sînt expuși la texte corecte dezvoltă un simț lingvistic natural, ceea ce le permite să scrie corect fără a trebui să analizeze conștient fiecare frază. Această deprindere se construiește în clasele primare și gimnaziale, iar apoi, în liceu, se consolidează. În schimb, elevii care nu citesc suficient au dificultăți în scriere, indiferent cît de multă gramatică studiază în mod teoretic. De aceea, în liceu, în loc să se insiste pe reguli gramaticale pe care elevii le-au învățat deja, ar fi mai util să se lucreze pe analiză și interpretare de texte și pe scriere practică, cu feedback individualizat. De exemplu, prin redactarea unor texte și corectarea greșelilor. În liceu, elevii trebuie încurajați să citească, să scrie eseuri, să analizeze texte și să dezvolte un stil personal de exprimare. Astfel, corectitudinea gramaticală se menține prin practică, nu prin memorarea unor reguli.
Ce vreau să mai subliniez este o deducție pe care ar trebui să o facem. Respectiv, o mai atentă aplecare asupra formării deprinderilor de scriere corectă în clasele primare și în gimnaziu. Copilăria timpurie reprezintă o perioadă sensibilă pentru dezvoltarea limbajului și a abilităților de scriere, iar intervențiile educaționale și de sprijin în acest interval pot avea un impact semnificativ asupra competențelor lingvistice și cognitive ale copiilor. Iar din experiență știu că elevii vin din clasele primare cu mari probleme de ortografie și de punctuație.
Ca să închei. Scrierea corectă devine un automatism dacă este exersată suficient în anii de formare (nivel primar și gimnaziu). După această perioadă, reîntoarcerea la teoria gramaticală nu mai are același impact, iar accentul ar trebui să fie pus pe expunere la corectitudinea gramaticală și pe aplicabilitate: lectură, redactarea de texte coerente, analiza critică și exprimarea clară a ideilor.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. Cea mai recentă carte publicată: O rochiță galbenă, ca o lămîie bine coaptă, Editura Polirom, 2022.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
