Nume naturale

Aminteam odată de numele „de un verde proaspăt” ale demnitarilor comuniști care ne erau înșiruite deseori la televiziunea unică, în momentele în care „tovarășul” se întîlnea cu ei pentru a  le da „indicații prețioase”. Într-o ordine întîmplătoare sunau cam așa: Suzana Gâdea, Alexandrina Găinușă, Ion Pățan, Ion Cioară, Gheorghe Pană, Aneta Spornic, Cornel Burtică, Cornel Pacoste, Ioan Totu, Emil Bobu, Petre Fluture, Lina Ciobanu, Eugen Tarhon, Vasile Pungan, Victor Ciobanu, Ioan Folea, Ilie Câșu, Vasile Bulucea, Vasile Bumbăcea, Constantin Băbălău, Gheorghe Cazan, Trandafir Cocârlă. Exista pe atunci explicația că politicienii anteriori, cu nume mai aristocratice sau măcar ceva mai „prelucrate”, să zicem, fuseseră dați la o parte de comuniști, iar în locul lor fuseseră aduși indivizi cu așa-numite origini sănătoase și cu nume derivate mai recent direct din porecle.

După Revoluție nu s-a produs vreo schimbare radicală nici din acest punct de vedere, ci doar un amestec. Adică au reapărut unele nume mai vechi, de tradiție în politica dinainte de război, dar au continuat să existe și nume de genul Culiță Tărîță, Triță Făniță, Vasile Fudulică, Doru Ioan Tărăcilă, Toader Clocotici, Petre Baniță, Sorin Frunzăverde, Ioan Bivolaru, Vasile Văcaru, Nicolae Văcăroiu și altele. Desigur, oamenii nu-și aleg numele și, evident, în nici un caz nu pot fi judecați în funcție de ele. Cineva cu un nume caraghios, ciudat sau de-a dreptul urît poate fi un om extraordinar, după cum cineva cu un nume grandios poate dezamăgi. Omul nu seamănă neapărat cu numele lui, dacă se poate spune astfel. Nu mai zic că și americanii au avut doi președinți cu nume care în traducere înseamnă Tufiș, iar nemții au avut un foarte celebru cancelar pe nume Varză (dacă l-am traduce).

De remarcat ar fi, poate, că la noi, la peste 30 de ani de cînd comunismul a căzut, fenomenul continuă să fie destul de răspîndit printre cei care ajung în funcții de decizie. Are o anume persistență. Nu mă grăbesc însă cu vreo concluzie, înainte să înșir o serie de nume de primari aleși sau realeși prin localitățile patriei, la recentul moment electoral: Gîscă, Pupăză, Pasăre, Guguștea, Vultur, Vrabie, Cocoș, Curcă, Cucu, Cuc, Lăstun, Condor, Corbu, Cioară, Păun, Ciorîcă, Pisică (mulții Lupu, Lup, Ursu și Urs nici nu se mai pun), Berbec (comuna Vulturu), Purcea, Purcel, Tenie, Șerpescu, Ciută, Oiță, Căpriță, Păstrăv, Codru, Iatagan, Sabie, Pistol, Pușcașu, Țintă, Stupu, Ouatu, Cocîrlă, Coadă, Ciolan, Laba, Șut, Golu, Muia (dintre cei aleși cu 100%, de la PSD, bineînțeles), Brînză, Brînzea, Raul Urdă, Cașu, Văcaru, Pietroi, Bumb, Lucoaie, Șotae, Coilă, Pârțoc, Curiță, Guriță, Bucă, Ciocan (sînt vreo șapte primari cu acest nume), Netejoru Cleofir (comuna Talpa), Bobonete (dar a existat și candidatul Poponete), Popoiu, Popolan, Sticleț, Bucălie, Bucătură, Curcudel, Bulancea, Dudă, Hălălai, Rugină, Capbun, Ceaușescu (evident), Prăjică, Puf, Minciună (cu sloganul: „Am dovedit că se poate!“), Pamfilică Pelin, Orbu, Orbulescu, Beznă, Tufiș (cum ziceam), Speriatu, Jugănaru, Ciupitu, Urecheatu, Floca, Băloi, Lumînare, Gușatu, Poșircă, Mazăre, Cepoi, Pîrnuță, Botîrcă, Piciu, Taifas, Țol, Mandea, Mușuroi, Urtilă, Sgură, Câjâială, Bocăncilă, Măceacă, Cioacă, Ceocea, Tiutiu, Frîntură, Gulie, Budacă, Haită, Slobozeanu, Puțeanu, Șomoiag, Borș, Curean, Soreață, Strîmbu, Nebunu, Zdrob, Mucilenița, Pospai, Dulce, Bordei, Treanță, Trepăduș.

Nu mă îndoiesc că toți acești primari au fost aleși pentru meritele lor recunoscute de cetățeni și că își vor face treaba (sau o vor continua) cu toată priceperea și sîrguința. În același timp, cred că nu e cazul să ratăm șansa de a ne bucura că trăim într-o țară așa veselă și plină de pitoresc.