Pentru ce intră în politică milionarul funciar Becali, șefa sportului Lipă, patronul moldovean Iftime sau arbitrul Hațegan?

Pentru că au de cîștigat. Sau cel puțin așa cred ei. Acest cîștig se declină, din punctul lor de vedere, în multe variante care le servesc narativul: promovarea unor valori naționale, ajutor pentru sportul românesc, schimbare în bine. De fapt e vorba despre interese directe, practice, personale. În sine, a intra în politică nu e de condamnat. Nu tot argumentăm noi că dacă nu ne implicăm în treburile țării, dacă oamenii care au realizat ceva în viață nu pun umărul, la ce să ne așteptăm? Problema e cu cine te însoțești în politică și ce devii după ce o faci. A intra într-un partid clasic e ca la Dante, trebuie să lași orice speranță. Această tagmă care se autoperpetuează, care e responsabilă de eșecurile României, de întîrzierile ei, de imaginea ei în lume (sau mai bine zis de absența din lume), de toate hoțiile și prostiile care țin a șasea țară ca mărime a UE la coada clasamentelor comunitare nu are nimic de oferit. Are doar de luat. Singura șansă reală ar fi drumul alături de organizații noi, proaspete, fără toate scheletele din dulapuri înalte pînă la cer și toate tarele, reflexele rele ale celor vechi. Și care să nu fie plecate cu sorcova, dacă se poate. A intra alături de PSD, PNL, USR, AUR e simplu și benefic. Trebuie doar să-ți faci temele în interesul partidului care te va apăra cînd apare vreun scandal, vezi cazul cu primele olimpice uriașe acordate funcționărimii din federația de canotaj. Nimic complicat. Dar ce vine după aceea e. Partidele îi vor mulge de imagine și îi vor compormite pe acești oameni, îi vor folosi și îi vor arunca înapoi în lume după ce își vor fi pierdut credibilitatea. Ce va rămîne din ei va fi demn de compătimire. Sau poate nu va fi așa. Poate vom zări castele în Spania și le vom și putea atinge cu mîna. Dacă aceste rînduri sînt greșite, atunci să ne uităm după rezultate, să vedem faptele puse lîngă vorbe. Ceva care să rămînă în urma lor și să fie și de folos. Și atunci voi sparge cu ciocanul aceste cuvinte. Pînă atunci, rămîne cum am vorbit.