Presa înainte de alegeri

Cu două săptămîni înainte de alegerile americane, Consiliul Editorial al Washington Post a luat o decizie relativ banală, aceea de a nu-și anunța sprijinul pentru nici unul dintre candidații la succesiunea lui Joe Biden. Banală pentru că nu e nimic deosebit în încercarea unei întreprinderi jurnalistice de a menține o distanță egală față de competitorii dintr-o cursă politică. Deloc banală, dacă luăm în calcul furtuna pe care această decizie a stîrnit-o.

Înainte de a merge mai departe, cîteva precizări. Prima dintre ele este că structura care a luat decizia nu trebuie confundată cu redacția ziarului. Consiliul Editorial, alcătuit din cîțiva editori și contributori la pagina de opinii a publicației, are rostul de a formula pozițiile oficiale ale ziarului fără ca asta să influențeze, în teorie, acoperirea pe care secțiunile de știri, investigații etc. o oferă actualității. Altfel spus, ziarul ca instituție poate avea o opinie despre un candidat sau eveniment, dar dezvăluirile din teren o pot contrazice sau confirma în mod independent. 

A doua precizare necesară este că decizia de a nu sprijini pe nici unul dintre cei doi candidați pune capăt unei tradiții vechi de mai bine de 30 de ani. În toată această perioadă, Washington Post și-a argumentat susținerea a diverși candidați (mulți dintre ei cîștigători ulterior) prin faptul că acesta este un model de comportament responsabil față de cititorii ziarului. Un pic paternalist, un pic arogant, dar așa a funcționat pînă acum. Tentația multor editori și reporteri de a-și privi publicul printr-o lentilă infantilizantă e la fel de veche ca presa însăși. 

„Ne întoarcem la rădăcinile noastre, cînd nu sprijineam nici un candidat”, a explicat Will Lewis, directorul executiv al ziarului, făcînd apel la o tradiție și mai veche. 

Decizia, atribuită de o parte dintre observatori proprietarului publicației, Jeff Bezos, a provocat tulburări în redacție, cîțiva membri ai Consiliului Editorial au demisionat, iar o parte dintre jurnaliști și-au exprimat insatisfacția atît intern, cît și extern. 

Trebuie precizat aici că nici o sursă din interiorul Washington Post nu a sugerat că s-ar fi pus în vreun fel problema susținerii candidatului republican Donald Trump. Refuzul de a anunța sprijinul deschis pentru unul dintre cei doi este o lovitură pentru candidata democrată, Kamala Harris. De altfel, un text cu acest subiect era în pregătire de cîteva săptămîni.

Criticii spun că decizia Washington Post, altădată gazda seriei de articole care a dus la demisia președintelui Richard Nixon, reprezintă o abdicare de la rolul central al presei în evoluția unei societăți. Consiliul Editorial respinge însă această premisă, sugerînd că obiectivitatea unei redacții e mai importantă decît angajarea în lupte politice de partea unuia sau altuia dintre candidați. Recunoaște însă că timing-ul este cel puțin nefericit. Opinie confirmată și de unul dintre foștii redactori-șefi care crede că, anunțată din timp, o astfel de hotărîre ar fi provocat mult mai puține controverse. 

Aceiași critici lasă să se înțeleagă că Jeff Bezos încearcă astfel să își protejeze celelalte afaceri în eventualitatea unei victorii a republicanilor. Bezos mai deține, între altele, gigantul Amazon, specializat în comerțul online, compania aerospațială Blue Origin și furnizorul de servicii de cloud computing Amazon Web Services. O parte dintre aceste companii au contracte de miliarde de dolari cu Guvernul american. 

Disputa a luat o amploare suficient de mare încît însuși Jeff Bezos a simțit nevoia să dea explicații. Respinge credibil sugestia că s-ar teme de Trump, argumentînd cu conduita sa din timpul precedentului mandat al republicanului, cînd între președinte și ziar au existat nenumărate conflicte în care nu a intervenit personal niciodată.

Bezos mai spune ceva. Și anume, după ce observă că încrederea în presă măsurată în sondaje e la niveluri abisale, explică că, în absența unei reacții, acest fenomen va duce în cele din urmă la irelevanța totală a efortului jurnalistic. Or, spune Bezos, asta nu trebuie să se întîmple. Faptul că un ziar sprijină un candidat nu întoarce soarta alegerilor, însă creează în rîndul publicului senzația că jurnaliștii sînt părtinitori. Recunoaște că nu e patronul ideal de presă, însă vrea ca publicul să îl creadă atunci cînd vorbește despre principiile sale. 

Deocamdată, publicul e furios. 200.000 de oameni au renunțat la abonamente. Asta înseamnă că WaPo are cu 10% mai puțini abonați decît avea acum cîteva zile. Dacă acceptăm, măcar în teorie, argumentele conducerii ziarului, atunci această cifră-dezastru e totuși un argument că e nevoie de un reset.

Oameni despre care s-a crezut că sînt dispuși să plătească pentru un conținut de calitate vor dintr-o dată să le fie confirmate ideile preconcepute. Asta arată că prezumția cu care lucrau atît conducerea ziarului, cît și analiștii de media a fost – sau a devenit între timp – invalidă. Trist e că, din toată această dezbatere, principala victimă este munca perfect legitimă jurnalistic a reporterilor și editorilor de la Washington Post. 

Întrebarea, valabilă și în România, e dacă obiectivitatea mai este posibilă sau mergem fiecare în tranșeele prejudecăților noastre.