Interviu la 56 de ani

Acum am 76. Adică douăzeci de ani mai mult. Am dat peste acest interviu întîmplător, răsfoindu-mi arhiva. Îl reiau „comemorativ”, cu sentimentul că nu mai am nimic nou de spus... Nu mai țin minte cine mi-a pus întrebările și nici în ce publicație a apărut textul. Semn că douăzeci de ani în plus lucrează...      

1. …ce înseamnă un an în plus pentru dumneavoastră?

Nimic special. Dacă nu au loc salturi existenţiale abrupte, fie catastrofale, fie hiper-norocoase,  un an în plus sau în minus nu contează. Nu sînt sensibil la această festivitate contabilă. Ce-ar fi să ne întrebăm mereu ce înseamnă o săptămînă în plus, o lună în plus, un semestru în plus? Nu înseamnă, în sine, nimic.

2. Cum veţi aniversa împlinirea celor 56 de ani?

Va fi o zi obişnuită, în care s-ar putea să beau un pahar de vin în plus, de dragul cîtorva prieteni (şi al vinului).

3. Aţi simţit altfel trecerea timpului la 25 de ani, de exemplu, faţă de aniversările din ultimul timp?

La 25 de ani nu simţi „trecerea timpului”. La 56 de ani o simţi. Mai exact, timpul devine o temă plauzibilă... Din păcate, reflecția asupra timpului eşuează, de regulă, în stilistica plîngăcioasă a romanţei. Mai bine lipsă.

4. Cum aţi petrecut aniversările din ultima vreme faţă de cele cu ani în urmă? S-a schimbat ceva?

S-a îngustat cercul prietenilor. În rest, nu m-am gîndit să fac comparaţii. Repet: aniversarea zilei de naştere mi se pare un eveniment minor. Nu e mare scofală că la data cutare, la ora cutare s-a născut Gigi! Ciclurile timpului au, cred, cu totul alte repere: Crăciunul şi Paştele, echinocțiile şi solstiţiile, marile conjuncţii planetare, zilele sfinţilor... Toate celelalte sînt accidente private, mai mult sau mai puţin agreabile.

5. Cum aţi simţit trecerea timpului odată cu fiecare aniversare? A fost prea repede?

Vezi răspunsul la întrebarea 3.

6. Orice aniversare e o zi specială. În afară de asta, vă amintiţi de vreo zi de naştere cu totul deosebită, care v-a rămas în suflet?

Nu-mi amintesc de o aniversare anume. De altfel, uneori, dacă familia şi prietenii nu m-ar face atent, aş uita, pur şi simplu, că am ceva de sărbătorit. Pe de altă parte, pînă în ’89, era greu să trec cu vederea ziua de 23 august. Era sărbătoare naţională...

7. V-aţi gîndit vreodată, într-un asemenea moment aniversar, că din momentul acela veţi putea face lucruri pe care pînă atunci nu le făcuserăţi?

Mă gîndesc mai curînd invers: la lucruri pe care le făceam şi n-o să le mai pot face...

8. Ce vă doriţi la împlinirea unui nou an?

Să-mi conserv buna-dispoziţie, atîta cîtă mai e.

9. Credeţi că înaintarea în vîrstă e o povară?

Nu neapărat. E o experienţă nouă, o provocare nouă, un fel nou de a te confrunta cu limitele proprii.

10. V-aţi dori să aveţi o altă vîrstă?

Nu.

11. Un an în plus vă va face mai trist sau dimpotrivă?

Nici, nici. Dispoziţia mea nu ţine de această numărătoare.

12. Care este cel mai mare regret din anul care a trecut?

M-am lăsat enervat de prea multe ori.

13.Care este cea mai mare realizare?

Uneori, am reuşit să-mi păstrez calmul.

14. Cum vă definiţi?

Nu mă definesc. Nu mă aflu pe lista subiectelor mele preferate.

(Andrei Pleșu, Arhivă)