Accelerăm spre prăpastie?

Recentul raport anual Global Risks Report, publicat de World Economic Forum, nu este deloc unul liniștitor, ci dezvăluie o imagine neliniștitoare asupra riscurilor care amenință stabilitatea mondială. Raportul confirmă situația globală tulburătoare, o lume care pare că a intrat într-o spirală de instabilitate, alimentată de ambiții personale, tensiuni geopolitice și provocări tehnologice de proporții. O lume, ca un vulcan activ, în care erupțiile sînt doar o chestiune de timp și intensitate.

Cea de-a 20-a ediție a acestui raport prezintă o combinație sumbră de conflicte, riscuri de mediu și manipulare informațională, toate avînd un impact major într-un viitor tot mai apropiat. Aproape un sfert dintre cei 900 de experți în riscuri globale, consultați pentru acest raport, au susținut că, în 2025, conflictele armate sînt cea mai gravă amenințare la adresa omenirii, pe termen scurt. Constatarea experților reflectă tensiunile crescînde între marile puteri și complexitatea peisajului geopolitic actual. Deși dezinformarea și manipularea sînt amenințări constante de doi ani, conflictele deschise au cîștigat un loc fruntaș în percepția riscurilor.

Riscurile de mediu pun și ele presiune pe viitor. Pe termen lung, amenințările legate de mediu domină clasamentele, fiind caracterizate prin evenimente meteorologice extreme, pierderea biodiversității, colapsul ecosistemelor, deficitul de resurse naturale. Poluarea ocupă locul cinci în topul riscurilor globale, fiind recunoscută drept o amenințare imediată pentru sănătate și mediu. Faptul că aceste probleme persistă și în clasamentele pe termen scurt și lung sugerează o incapacitate la nivel mondial de a le aborda în mod eficient.

Dezinformarea și riscurile tehnologice sînt și ele umbre aruncate asupra unui viitor digital. Pe măsură ce tehnologia avansează, apar noi riscuri legate de manipularea informației și utilizarea Inteligenței Artificiale. Aceste fenomene subminează încrederea în instituții și exacerbează polarizarea socială, contribuind la un peisaj global tot mai fragmentat.

„Deceniul următor reprezintă un moment crucial pentru liderii globali de a naviga printre riscuri complexe și interconectate”, subliniază raportul.

Perspective globale tot mai sumbre

Două treimi dintre respondenții raportului sînt pesimiști cu privire la viitor, anticipînd instabilitate globală pînă în 2035. Cauzele nu sînt doar provocările de mediu, tehnologice și sociale, ci și clivajele în cooperarea internațională și fragmentarea geopolitică. „Riscurile sociale precum inegalitatea și polarizarea apar proeminent atît pe termen scurt, cît și pe termen lung”, evidențiază autorii raportului. Totodată, creșterea datoriilor și concentrarea resurselor strategice accentuează vulnerabilitățile economice. 64% din experți anticipează o ordine globală fragmentată, multilateralismul și cooperarea internațională fiind supuse unor presiuni semnificative.

Raportul avertizează asupra nevoii stringente de dialog și colaborare pentru a preveni o spirală descendentă a instabilității. „Națiunile trebuie să dea prioritate dialogului, să întărească legăturile internaționale și să creeze condiții pentru o colaborare reînnoită”, se menționează în document.

Cum am intrat în vrie?

Privind în urmă, probabil că punctul zero al vriei mondiale în accelerarea evenimentelor negative care marchează întreaga lume de cîțiva ani este pandemia de COVID-19. Pandemia a fost mai mult decît o criză de sănătate, a fost un test pentru structura socială și politică a lumii. În loc să vedem solidaritate la scară largă, în multe cazuri am fost martori la o puternică polarizare politică.

Măsurile sanitare, vaccinarea, izolarea – toate au devenit subiecte de dezbinare socială și politică, alimentate de dezinformare și populism. Frica, incertitudinea și pierderile economice au creat un teren fertil pentru furie și neîncredere. Mulți lideri au folosit criza sanitară ca pe o oportunitate de a-și întări puterea personală, în loc să creeze punți între oameni. În plus, după o criză de o asemenea magnitudine, oamenii aveau nevoie de reconstrucție, de liniște, de vindecare emoțională și socială.

Dar ce s-a întîmplat? Crizele au continuat și s-au suprapus. Războaie, inflație, schimbări climatice, toate s-au accentuat. În locul unui moment de respiro, am fost prinși într-o spirală de evenimente negative.

Războiul din Ucraina nu a fost doar un conflict regional. În timp, a devenit o luptă între două viziuni asupra ordinii mondiale: una bazată pe suveranitate și autodeterminare, alta pe puterea brută. Implicațiile conflictului s-au extins asupra securității energetice, economice și militare globale, iar urmările lui sînt simțite azi în fiecare colț al lumii. Soluțiile par atît de îndepărtate, încît războiul riscă să devină noua „normalitate” a lumii.

În ceea ce privește invadarea Ucrainei de către Rusia, raportul Global Risks Report susține că „poziția adoptată de noua administrație americană va fi critică pentru evoluția acesteia. Vor adopta Statele Unite o poziție mai fermă față de Rusia, bazîndu-se pe o astfel de mișcare care acționează ca un factor de descurajare pentru continuarea escaladării Rusiei și/sau vor crește presiunea asupra Ucrainei, inclusiv prin reducerea sprijinului financiar? În acest din urmă caz, guvernele europene ar putea să-și sporească sprijinul pentru Ucraina. Spectrul de rezultate posibile în următorii doi ani este larg, variind de la o escaladare ulterioară, care implică probabil și țările vecine, pînă la un acord neplăcut de înghețare a conflictului”.

În paralel cu războiul din Ucraina, au urmat situația din Gaza și conflictul israeliano-palestinian, unul dintre cele mai complexe și dureroase conflicte din lume. Recenta escaladare nu a făcut decît să adîncească rănile. În spatele luptelor armate, există suferința civililor de ambele părți, ceea ce complică orice încercare de reconciliere. Lipsa unui consens internațional clar și a voinței de a ajunge la un compromis face ca pacea să fie un ideal fragil, care pare să se destrame de fiecare dată cînd pare că este aproape.

Alegerile din SUA și noul președinte ales, Donald Trump, au creat și ele o nouă tensiune suplimentară relațiile dintre SUA și Uniunea Europeană, o ruptură subtilă în ceea ce ar trebui să fie o alianță solidă. Recentele declarații provocatoare ale lui Trump, cu privire la Canada și Groenlanda, în care președintele nu a exclus folosirea forței armate, fragilizează și mai mult încrederea reciprocă, creînd un context în care țările europene trebuie să-și reevalueze prioritățile de securitate și colaborare. Într-un astfel de climat, Rusia și China cîștigă teren, ca forțe alternative de influență.

Interdependență și rivalitate

Trăim într-o lume mai interdependentă ca niciodată, din punct de vedere economic, climatic, tehnologic, însă, paradoxal, statele par mai dispuse să se îndrepte spre izolare, protecționism și rivalități. Este ca și cum lumea ar fi prinsă între două forțe opuse: una care împinge spre integrare și cooperare, și alta care trage spre fragmentare și izolare. Cauzele acestui paradox global sînt mai multe.

În primul rînd, o posibilă frică de vulnerabilitate. Cu cît statele devin mai interdependente, cu atît sînt mai conștiente de riscurile asociate dependenței de alții. Crizele recente au accentuat această frică. Pandemia, criza climatică, conflictele armate au amplificat dorința statelor de a-și controla mai bine resursele și granițele. De aici s-au iscat sentimentalismele populare, speculate de politicienii naționaliști. Naționalismul a înflorit, susținut de anxietățile populației, și a pus pe tapet mai multe frici: globalizarea, migrația sau schimbările tehnologice, toate fiind traduse prin politici de izolare. Ceea ce duce la o pierdere a capacității de a coopera în fața provocării globale reale: autodistrugerea.

Cum să privim viitorul?

GRPS sugerează că drumul către 2035 va fi „dificil de parcurs”. Experții în riscuri globale sînt mult mai puțin optimiști cu privire la perspectivele lumii pe termen lung decît pe termen scurt. 62% din respondenții GRPS prezic o perspectivă turbulentă sau furtunoasă în următorii zece ani. Compararea mai detaliată a intervalelor de timp de doi și de zece ani relevă o deteriorare semnificativă a peisajului global al riscurilor.

Toate riscurile chestionate cresc în scorul de severitate pe termen lung, comparativ cu termenul scurt, reflectînd preocupările respondenților cu privire la frecvența sau intensitatea crescută a acestor riscuri pe parcursul orizontului de zece ani.

În acest peisaj sumbru, mai găsim pîrghii pentru optimism? Bineînțeles, istoria ne-a arătat că omenirea a trecut prin epoci de instabilitate și a reușit să găsească un echilibru. Însă pierderile au fost enorme. Și este frustrant să vedem că umanitatea repetă greșelile trecutului, încăpățînîndu-se să nu evolueze sufletește și intelectual.