Celălalt chip al lumii

Chipul lumii în care trăim pare veșnic încruntat, îmbătrînit de ridurile angoasei, cu ochii terni din cauza lipsei de speranță și colțurile buzelor căzute, de prea multă lehamite. Acest chip este zugrăvit de știrile cotidiene în culorile sumbre ale calamităților sau cele stridente ale scandalurilor.

Pe plan extern, fizionomia lumii este răvășită de războaie, atentate, coaliții, alegeri, noua Comisie Europeană, discuții despre paritatea de gen, tensiuni între marile puteri ale lumii. Pe plan intern, prinde trăsăturile rigide ale dezgustului: problemele cauzate de recalcularea pensiilor, scandalurile din debutul perioadei electorale, rîca dintre politicieni, eterna discuție despre diploma de Bac a premierului: o are sau nu o are?

Totuși, lumea în care trăim mai are un chip: unul luminos, pur, care nu își arată vîrsta. Mereu tînăr, cu ochii vii și buzele surîzătoare, este chipul lumii ideilor, o lume pictată, în special, de știrile nebăgate în seamă.

La rentrée littéraire

În sezonul literar 2024, în Franța vor fi publicate 459 de romane (perioada luată în considerare este cuprinsă între jumătatea lunii august și luna octombrie). Dintre acestea, 311 romane aparțin scriitorilor francezi, restul sînt traduceri din autori străini.

Deși pentru România această cifră pare un vis, atît pentru cititori, cît și pentru edituri, jurnaliștii francezi remarcă, cu o ușoară amărăciune, că 2024 este al treilea an consecutiv în care numărul publicațiilor prinse în sezonul literar nu a depășit pragul de 500 de cărți.

Dar ce este acest „sezon literar”? Potrivit site-ului francez „Cultura”, deși evenimentul se derulează și în partea francofonă a Belgiei, el este tipic Hexagonului. Aici a fost creat și și-a cîștigat notorietate internațională. În nici o altă țară vecină nu există un sezon dedicat literaturii, publicațiile fiind răspîndite pe parcursul întregului an. De ce Franța a ales să creeze acest eveniment literar? Una dintre explicații ar fi atașamentul puternic al cititorilor francezi pentru romane. Însă sezonul literar are o explicație care vine pe latura istoriei, via înmulțirea premiilor literare.

Astfel, înființarea Premiului Goncourt în 1903 a marcat începutul creării a numeroase alte premii literare în deceniile care au urmat: Femina, Renaudot, Médicis sau Interallié. Premiile au greutate internațională, căci recompensează cărți cu adevărat valoroase. După primul război mondial, romanele au început să beneficieze de sprijinul domeniului publicitar, cînd oamenii erau îndemnați să citească. În perioada interbelică a crescut considerabil și numărul revistelor literare. După al doilea război mondial, în anii ’50, printre edituri a început „moda” publicării la sfîrșitul verii a acelor romane despre care se credea că ar putea primi un premiu în toamnă.

Cum ajungeau la această concluzie și cum se făcea selecția? Începînd cu luna mai, editurile trimiteau, atît librarilor, cît și criticilor, manuscrise ale romanelor primite și așteptau părerile acestora pentru a le publica și a le pune pe piață la finalul verii. Începînd cu anii 1960, sezonul literar s-a impus astfel ca moment-cheie al vieții culturale: romanele publicate în perioada denumită „Rentrée littéraire” aveau deja o patalama de calitate, iar vînzările erau pe măsură.

Folosește literatura la ceva?

În noul sezon literar, una dintre aparițiile remarcate de presa franceză este eseul lui Antoine Compagnon, academician și profesor emerit la Collège de France: La littérature, ça paye!, carte apărută la editura Les Équateurs. „Oamenii citesc mai puțin? Greșesc enorm! Pentru că literatura dă roade. Pentru autori, este aleatoriu, însă pentru cititori, acest cîștig este un lucru cert și, poate, cea mai bună investiție. Cu siguranță, este bine că în această lume din ce în ce mai utilitară există lucruri care, aparent, nu sînt de folos și care trebuie păstrate din dragoste. Dar dacă, în plus, literatura mai este și utilă?”

Le Point notează că demonstrația lui Compagnon este „necruțătoare și oarecum răutăcioasă”. Dacă, pe de o parte, autorul își împărtășește dragostea pentru literatură, numindu-i, printre alții, pe Proust, Baudelaire sau Colette, vorbind despre lecțiile de viață pe care le-a învățat de la acele „paralelipede magice”, pe de alta, critică meteahna, din ce în ce mai răspîndită, potrivit căreia cititul și literatura au devenit desuete, căci sînt deconectate de viața „reală”.

„Recunosc, titlu eseului este ironic, dar, în realitate, doar cu privire la scriitori. Fiindcă, pentru cititori, literatura chiar este un cîștig. Inițial, acest titlu era cel al unei conferințe pe care am susținut-o la HEC, pentru a-i provoca pe acei studenți de business care credeau, în mod eronat, că literatura nu îi privește... pentru că nu le aducea nici un profit”, a declarat Antoine Compagnon pentru Le Point. Autorul afirmă că literatura oferă, în primul rînd, oricărui cititor o perspectivă asupra propriei vieți. „Cititul te învață, de fapt, prin diferitele experiențe pe care ți le oferă, să ieși în afara ta, să-l înțelegi pe celălalt, să te cunoști pe tine, prin «celălalt».”

Apoi, Compagnon îl amintește pe Proust: „Proust a vorbit despre asta înaintea mea: în Recherche…, naratorul evocă «angajații» care, în saloanele faubourg-ului Saint-Germain sau pe promenada din Balbec, îl privesc, luîndu-l drept un leneș, un diletant, un amator, un bun de nimic, sub pretextul că este interesat doar de literatură și nu are programul de lucru fix al oamenilor muncii. Dar naratorul știe foarte bine că administratorul, magistratul, inginerul, doctorul, atunci cînd citesc, reușesc mai bine în profesie, merg mai departe în carieră, sînt mai răsplătiți. Pentru Proust, literatura reprezintă, în orice profesie, un «avantaj competitiv», după cum ar spune azi oamenii de afaceri”.

Citirea literaturii ne permite, potrivit lui Compagnon, să ne dezvoltăm o „altă inteligență”, care implică perspicacitate, puterea de a înțelege dincolo de aparențe, de a căpăta flerul necesar adaptării, un fel de al șaselea simț. Un cititor pasionat va fi mai conștient de rolul crucial al hazardului și al divinului în viață. Prin urmare, va fi mai capabil să-și exploateze atuurile și să cîștige cu cărțile pe care le-a primit, chiar dacă nu sînt niște cărți bune. Și: „Nimic nu este mai util pentru a ne descurca într-o viață modernă în care vom fi obligați să ne adaptăm constant”.

Literatura, ca armă strategică

Compagnon vorbește și despre latura strategică a cititului literaturii. Cu cît citim mai mult, cu cît descoperim firul narativ și construcția psihologică a personajelor, cu atît mai mult vom ajunge noi înșine să spunem o poveste bună. Scriitorul amintește de perioada petrecută în Statele Unite, unde studenții, fie că urmează cursuri de drept, afacerile, medicină sau arhitectură, au și cursuri obligatorii de cultură generală, adesea literare. „Toți cei care au absolvit Columbia sau alte universități importante îi vor fi citit pe Homer, Dante, Rabelais, Cervantes, Rousseau, Goethe, Dostoievski… Și nu este exclus ca acest lucru să le ofere ulterior un anumit avantaj strategic.” Să citești și să înveți din literatură cum anume să spui o poveste poate fi o importantă armă strategică: cel care stăpînește „narațiunea” cîștigă jocul.

Compagnon dă exemplul conflictelor actuale, dintre Rusia și Ucraina, Israel și Hamas, pe care le numește, înainte de toate, „războaie de narațiune”. Iar în politică este crucial cum anume știi să spui o poveste.

Efectele cititului

Beneficiile cititului sînt demonstrate științific: numeroase studii și cercetări au relevat reacțiile benefice ale creierului în timpul lecturii. Cititul reduce stresul, stimulează abilitățile cognitive și reduce riscul de a dezvolta boli degenerative ale creierului, precum Alzheimer.

Potrivit unui studiu realizat de psihologi de la Universitatea Sussex (Anglia), citat de publicația Le Soir, doar șase minute de lectură pe zi reduc stresul cotidian într-un procent de peste 60%. Concluziile studiului: cînd citim, mintea ni se concentrează asupra unui singur lucru, firul unei povești, ceea ce ne permite să ne detașăm de realitatea imediată, care ne bombardează cu stimuli negativi.

Un alt studiu, publicat în revista Science, compară lectura cu sportul: citind, ne stimulăm creierul și îl ajutăm să ne structureze ideile. Ceea ce îmbunătățește considerabil sănătatea mintală. În plus, literatura ne mărește coeficientul de empatie, lectura ne permite să-i înțelegem pe cei din jur, astfel încît să interacționăm mult mai bine unii cu alții.

Potrivit unui alt studiu, publicat în 2021, în revista Neurology, de o echipă de cercetători americani, doar 20 de minute de lectură pe zi reduc riscul bolilor degenerative ale creierului și pot întîrzia apariția simptomelor de Alzheimer cu pînă la cinci ani.