Finaliștii Goncourt, anunțați în România

Cea de-a 122-a ediție a Prix Goncourt a început pe 3 septembrie cu anunțul celor 16 romane participante. Selecția semifinaliștilor a fost anunțată pe 1 octombrie, iar selecția finală a fost dezvăluită la București de către membrii Academiei Goncourt, într-o conferință de presă care a avut loc marți, 22 octombrie, la Muzeul Național al Literaturii Române. Cîștigătorul va fi anunțat pe 4 noiembrie, la Paris, în celebrul restaurant Drouant, tradiție începută în 1914.

Finaliștii premiului, anunțați în România

Potrivit organizatorilor, evenimentul nu doar că a reprezentat o premieră în procesul de jurizare a Premiului Goncourt, ci a și „evidențiat relațiile culturale strînse dintre Franța și România”. Prezența membrilor Academiei Goncourt la București a marcat centenarul Institutului Francez din România, care a fost fondat în 1924 și care în prezent are filiale în Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.

La conferința de presă au participat șapte dintre cei zece membri ai Academiei Goncourt, inclusiv Philippe Claudel, președintele Academiei, alături de Pascal Bruckner, Tahar Ben Jelloun și Camille Laurens. Trei membri au participat online: Éric-Emmanuel Schmitt, Françoise Chandernagor și Christine Angot. La eveniment au fost prezenți oficiali francezi de rang înalt, cum ar fi ambasadorul Franței în România și președintele executiv al Institutului Francez din Paris.

Philippe Claudel, președintele Academiei Goncourt, a declarat: „Sîntem încîntați să anunțăm selecția la București, mai ales cu ocazia aniversării de 100 de ani a Institutului Francez în România. Continuarea dialogului dintre Franța și România este esențială pentru îmbogățirea culturală a ambelor națiuni”.

Premiul Goncourt

Premiul Goncourt a fost fondat în 1892 de Edmond de Goncourt și acordat pentru prima dată în 1903, lui John Antoine Nau pentru romanul său Force ennemie. De-a lungul anilor, printre laureați au fost Marcel Proust, André Malraux, Marguerite Duras sau controversatul Romain Gary, care a reușit să ia premiul de două ori, deși Goncourt se oferă doar o dată în viață. Gary a reușit să „păcălească” juriul, obținînd a doua oară premiul pentru o carte scrisă sub pseudonimul Émile Ajar, La vie devant soi.

Anul trecut, Jean-Baptiste Andrea a cîștigat premiul pentru romanul Veiller sur elle, care s-a vîndut în peste 600.000 de exemplare în doar cîteva luni.

Cărțile aspirante la Goncourt, în 2024

Cele 16 cărți semifinaliste au fost: Madelaine avant l’aube, de Sandrine Collette (JC Lattès), Houris, de Kamel Daoud (Gallimard), Jacaranda, de Gaël Faye (Grasset), Archipels, de Hélène Gaudy (L’Olivier), La désinvolture est une bien belle chose, de Philippe Jaenada (Mialet-Barrault), Jour de ressac, de Maylis de Kerangal (Verticales), Vous êtes l’amour malheureux du Führer, de Jean-Noël Orengo (Grasset), Le Bastion des larmes, de Abdellah Taïa (Julliard). Dintre acestea, juriul Goncourt a ales cele patru finaliste, anunțate la București.

Este vorba despre Madelaine avant l’aube, de Sandrine Collette (JC Lattès), Houris, de Kamel Daoud (Gallimard), Jacaranda, de Gaël Faye (Grasset) și Archipels, de Hélène Gaudy (L’Olivier).

Sandrine Collette, Madelaine avant l’aube

Sandrine Collette este o autoare franceză cunoscută pentru stilul său întunecat și captivant. Temele preferate de Collette sînt relația omului cu natura, fragilitatea, dar și rezistența psihică în fața adversităților, și, de asemenea, modul în care teama și izolarea pot transforma o persoană. Madelaine avant l’aube este un amestec de thriller și dramă psihologică, în care autoarea explorează teme precum izolarea, suferința și lupta pentru supraviețuire. Acțiunea cărții are loc într-o zonă rurală din Franța, în timpul iernii, unde o bătrînă pe nume Madelaine se confruntă cu un eveniment neașteptat care îi va schimba viața. Pe măsură ce povestea avansează, romanul explorează dilemele morale și lupta interioară a protagonistei, care se află la granița dintre a ceda fricii și a-și apăra cu orice preț teritoriul și viața. Atmosfera romanului este una febrilă, plină de mister, Sandrine Collette reușind să creeze un cadru aproape claustrofobic, în care tensiunea crește treptat. Descrieri bogate și profunzimea psihologică a personajelor, o rețetă acaparatoare pentru cititor.

Kamel Daoud, Houris

Houris de Kamel Daoud este o carte care explorează teme legate de identitate, credință și dorință, continuînd preocupările autorului pentru viața socială și culturală din lumea arabă contemporană. Kamel Daoud este cunoscut pentru stilul său direct și pentru abordările sale critice asupra religiei și societății, în această carte el reflectînd asupra unor aspecte precum mitul huriilor, descrise în Coran ca fiind ființe divine, asociate adesea cu paradisul musulman. Houris aduce în discuție teme sensibile precum sexualitatea, represiunile sociale și tensiunile dintre tradiție și modernitate. Daoud folosește aceste teme pentru a discuta despre libertatea individului și despre căutarea sensului într-o lume marcată de dogme și conflicte. Cartea lui Kamel Daoud este o meditație profundă asupra acestor subiecte, oferind o perspectivă critică asupra vieții în lumea arabă contemporană și a felului în care aceasta se raportează la tradițiile religioase și la dorințele umane.

Gaël Faye, Jacaranda

Gaël Faye, cunoscut pentru succesul său cu romanul Petit Pays, continuă în Jacaranda să exploreze teme legate de identitate, exil și amintiri legate de copilărie și de originile sale africane. Jacaranda este un roman ce aduce în prim-plan atmosfera și complexitatea culturală a Africii. Titlul face referire la arborele de Jacaranda, un simbol al frumuseții, dar și al fragilității, evocînd o lume în care natura, istoria și amintirile se împletesc. Romanul este caracterizat de stilul poetic al autorului, care combină descrieri bogate cu o reflecție profundă asupra traumelor trecutului, a sentimentului de apartenență și a dorinței de a găsi un loc al păcii interioare. Povestea este una încărcată de emoție și nostalgie, Gaël Faye fiind recunoscut pentru felul în care reușește să surprindă atît frumusețea, cît și durerea experiențelor umane, explorînd adesea tensiunile dintre trecut și prezent. Jacaranda invită astfel cititorii să descopere o lume plină de contraste, în care fragilitatea și speranța coexistă într-o manieră profund umană.

Hélène Gaudy, Archipels

În Archipels, Hélène Gaudy explorează ideea de insule și arhipelaguri nu doar în sens geografic, ci și ca metaforă pentru explorarea memoriei, a identității și a relațiilor umane. Hélène Gaudy, cunoscută pentru stilul său poetic, propune în această carte o reflecție asupra legăturilor subtile care unesc nu doar oamenii, ci și spațiile și amintirile. Romanul este o călătorie între trecut și prezent, care îmbină descrieri evocatoare cu introspecții asupra modului în care percepem spațiul și timpul. Gaudy folosește imaginea arhipelagurilor pentru a simboliza modul în care viețile noastre sînt conectate prin fire invizibile, deși aparent disparate, la fel cum insulele sînt legate de vastitatea mării. Deși nu este o lucrare pur biografică, Archipels are un caracter intim și reflexiv, trăgîndu-și inspirația din peisaje reale și imaginare, dar și din povești de viață care ilustrează diversele modalități prin care oamenii încearcă să dea sens lumii din jurul lor. Esența cărții este ideea că sîntem cu toții parte a unui arhipelag vast de experiențe și emoții, care ne modelează și ne definește. Stilul liric și plin de imagini vizuale al lui Hélène Gaudy transformă lectura într-o experiență contemplativă, în care cititorii pot reflecta asupra propriilor insule și arhipelaguri interioare.