Ideologia woke: adio, dar rămîne cu noi?

Anul trecut, politologul american Francis Fukuyama a declarat, într-un interviu pentru L’Express, că ideologia woke a atins punctul culminant și că urmează declinul. Anul acesta, pe 19 septembrie, The Economist titra: „America is becoming less «woke»” („America devine mai puțin «woke»”). Publicația britanică a analizat diminuarea acestui curent în societatea americană, compilînd în articol mai multe date statistice, sondaje de opinie și chiar analize ale discursurilor figurilor politice actuale, precum cele ale candidatei democrate Kamala Harris.

La prima vedere, ideologia woke a început să piardă teren în Statele Unite, iar opinia publică s-a săturat să mai fie „trezită”. Pentru a demonstra că wokismul este în scădere, The Economist a analizat mai întîi sondajele de opinie.

Publicația britanică începe prin examinarea sondajelor legate de „rasă”. În prezent, potrivit Gallup, citat de The Economist, din ce în ce mai puțini americani afirmă că relațiile rasiale sînt ceva care să-i mai preocupe. Dacă în 2021 procentul acestora era de 48%, în 2024 a scăzut la 35%. Potrivit altui institut de sondaje, Pew, a scăzut și procentul celor care declară că albii au privilegii pe care negrii nu le au. În 2021, procentul acestora era de 33%, comparativ cu 31% în 2022.

Institutele de sondaj observă același declin și în ceea ce privește opiniile referitoare la discriminarea de gen. Ponderea americanilor care consideră sexismul o problemă moderată sau semnificativă a crescut în 2018, în siajul mișcării MeToo, însă mai apoi a scăzut vertiginos.

Potrivit The Economist, o dovadă suplimentară că ideologia woke este în declin ar fi aceea că respondenții sondajelor de opinie se opun din ce în ce mai mult ca studenții trans să joace într-o echipă sportivă care nu corespunde sexului lor biologic. Ponderea acestora a crescut de la 53% la 61% între anii 2022 și 2024, potrivit YouGov.

Declinul wokismului este marcat, de asemenea, și de dezinteresul mass-media pentru subiect. Din 2021, principalele publicații americane au evitat, în fiecare an, din ce în ce mai mult, termeni caracteristici gîndirii woke, precum „microagresiune”, „intersecționalitate” sau chiar „transfobie”. Acest lucru este demonstrat și de un studiu comandat de The Economist lui David Rozado, profesor asociat la Otago Polytechnic (Noua Zeelandă).

New York Times, din ce în ce mai criticat din cauza apetenței sale pentru curentul woke, aproape că a încetat să mai vorbească despre „privilegiul omului alb”. Această sintagmă a avut, în 2023, doar 0,4 apariții la un milion de cuvinte, comparativ cu 2,5 cu trei ani mai devreme.

Aceeași tendință descendentă este înregistrată și în domeniul educației și cercetării. Jacob Light, profesor de economie la Stanford, a calculat pentru The Economist frecvența cuvintelor asociate cu wokismul apărute în cursurile de studii americane. Dacă acestea au crescut cu 20% între 2010 și 2022, ulterior n-au mai înregistrat nici un progres. Unul dintre cazurile recente, petrecute în mediul universitar, este grăitor. Claudine Gay, acuzată de antisemitism și wokism, a demisionat de la președinția Universității Harvard la începutul anului. De asemenea, în comunicările sale oficiale, Universitatea Cornell (New York) a devenit din ce în ce mai neutră în privința ideologiei.

Wokismul este în cădere liberă și în mediul corporatist american. Potrivit AlphaSense, o companie de cercetare de piață, corporațiile își menționează din ce în ce mai puțin planul de acțiune DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune) în timpul așa-numitelor earnings calls (teleconferințe sau webcast, în timpul cărora conducerea unei companii anunță și discută rezultatele financiare, pentru un trimestru sau un an). Și numărul angajaților meniți să perpetueze în companii acest plan DEI este, de asemenea, în scădere: de la 12.600 la 11.100 între 2016 și iulie anul trecut.

Cel mai grăitor exemplu al faptului că ideologia woke își pierde puterea este compania Disney. Mickey’s House, criticată pentru că s-a lăsat sedusă de wokism, a decis să dea înapoi la sfîrșitul anului 2023. „Creatorii au pierdut din vedere ceea ce ar fi trebuit să fie obiectivul lor numărul unu”, a declarat la vremea respectivă șeful companiei, Bob Iger. „În primul rînd, trebuie să ne distrăm. Nu să trimitem mesaje”, a adăugat acesta.

Nu în ultimul rînd, wokismul nu mai este popular nici în politică. Candidatul democrat la președinție, Kamala Harris, a redus pînă la minimum wokismul în discursurile sale. Contracandidata lui Donald Trump evită cu multă abilitate să abordeze problemele care țin de rasă și gen, preferînd compania clasei de mijloc americane (caracterizată de woke prin „dominația” albilor). Recent, Harris chiar a promis că va „lupta” pentru clasa de mijloc, dacă va cîștiga alegerile prezidențiale din noiembrie.

A fost woke doar o modă sau e un virus?

Totuși, lucrurile nu sînt chiar atît de simple. „Există șanse ca generația Z, cea mai woke dintre generații, să păstreze această ideologie cu care au crescut și, pe măsură ce reprezentanții ei înaintează în vîrstă, să transmită ideile mai departe, ceea ce ar duce la o creștere treptată a opiniilor woke în rîndul următoarelor generații”, conchide The Economist. Concluzia jurnaliștilor britanici pare a asemăna această ideologie cu un soi de virus care atacă anumite organisme și care poate supraviețui în stare latentă, pînă cînd condițiile îi permit să iasă la suprafață și să facă ravagii.

Cum a pornit ideologia aceasta și care au fost cele mai prielnice condiții de dezvoltare a virusului? Etimologic, denumirea ideologiei „woke” vine dintr-un cuvînt din argoul afro-american din secolul al XIX-lea, derivat din verbul „to wake” – a trezi. Inițial, termenul „woke” a fost folosit în anii 1960 pentru a „trezi” mințile oamenilor în privința rasismului și a discriminării la care erau supuse persoanele de culoare în Statele Unite. S-a reactivat începînd cu anul 2015, anul în care Donald Trump și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale americane. A atins apogeul în 2021, la un an după moartea lui George Floyd.

Virusul a suferit și mutații, ideologia woke ajungînd să fie descrisă mai degrabă ca o ideologie cu iz totalitarist care a stat la baza „culturii anulării”, al cărei scop, mai mult sau mai puțin declarat, este cenzura. În numele acestei „culturi”, opere de artă au fost vandalizate, cuvinte care păreau că nu dau bine au fost interzise, iar asupra persoanelor suspectate că nu se aliniază noii conduite morale s-au lansat campanii de linșaj mediatic.

„De pildă, lucrările lui Shakespeare sînt considerate a fi pline de idei problematice, învechite, cu multă misoginie, rasism, homofobie, antisemitism”, afirma Amanda MacGregor, bibliotecară, librar și jurnalistă independentă din Minnesota într-o lucrare publicată în ianuarie 2021 pe site-ul School Library Journal: To Teach or Not To Teach: Is Shakespeare Still Relevant to Today’s Students? „Ceea ce ridică întrebarea: mai e Shakespeare valoros sau mai relevant decît o mulțime de alți autori care au scris cu măiestrie despre angoasă, dragoste, istorie, comedie și umanitate în ultimii 400 de ani?”, punea problema MacGregor.

Lucrarea jurnalistei conține, de altfel, și o anchetă printre mai mulți profesori din Statele Unite. Concluzia anchetei era că foarte mulți dintre aceștia erau mefienți, aflați într-o stare de alertă: ori refuză să mai predea operele Bardului, ori le „contextualizează” pînă la distrugerea esenței. De pildă, piesa Romeo și Julieta ajunsese să fie predată prin prisma „dezvoltării creierului adolescenților cu o parte a analizei masculinității toxice”, iar Hamlet ca un soi de introducere pentru tratarea traumelor psihologice. Una dintre profesoarele chestionate a declarat că, atunci cînd predă Hamlet, aduce specialiști care să-i învețe pe studenți cum să gestioneze durerea și cum să descopere modalități de a nu se lăsa copleșiți atunci cînd se confruntă cu situații stresante.

Termenul woke a fost împrumutat și pentru a-i descrie pe cei care luptă împotriva tuturor formelor de nedreptate socială: în afara rasismului, cei care denunțau tot felul de inegalități, precum cele de gen, oprimareaa persoanelor LGBT, islamofobia, și-au găsit un loc sub marea umbrelă care devenise această ideologie.

Perversitatea ideologiei constă tocmai în acest fapt: lozincile nobile. Însă aceste lozinci sînt folosite de activiști extremiști. Radicalismul acestora a fost demonstrat de jurnalista Nora Bussigny de la Le Point, în cartea de investigații Les Nouveaux Inquisiteurs, apărută anul trecut la editura Albin Michel. Timp de un an, sub o identitate falsă, jurnalista s-a infiltrat în cercurile diferitelor mișcări cunoscute sub numele de „wokism”. A participat la grupuri de discuții, la acțiuni și demonstrații și a pătruns în spațiul nevăzut al woke.

Potrivit jurnalistei, membrii grupărilor woke erau conduși nu de intelect, ci de un afect orbesc. Vedeau în fiecare dintre inegalități dovada existenței unui sistem de opresiune, pe care îl contracarau prin cenzură, negarea vehementă a rațiunii și multă violență. Or, în vremurile în care trăim, cînd autovictimizarea e preferată muncii și emoțiile – rațiunii, ideologia woke este departe de a fi părăsit corpul social al lamentării.