Mi-a scăpat!

Cînd vrem să rostim ceva și se aude cu totul altceva, cînd greșim un nume sau un cuvînt, ori interpretăm eronat ceea ce citim se poate produce un fenomen numit „Freudian slip”, o „scăpare freudiană”, în traducere. Dacă eliminăm cazurile în care facem încurcături pentru că sîntem foarte obosiți sau cineva ne distrage atenția, care nu intră în această categorie, se pare că acest fenomen apare datorită intervenției inconștientului, a unui gînd sau dorințe ascunse. Cercul extins al manifestărilor include cuvinte auzite sau scrise greșit, incapacitatea temporară de a ne aminti ceva, rătăcirea sau lăsarea obiectelor în alte locuri decît ar fi fost necesar.

Chiar dacă unii cred că astfel de exemple găsim pînă și în opera lui Shakespeare, termenul, nedenumit de la început așa, îi este asociat lui Sigmund Freud care, în lucrarea The Psychopathology of Everyday Life / Psihopatologia vieții cotidiene, apărută în 1901, folosește termenul „Fehlleistungen” pentru a face referire la astfel de acțiuni greșite. În opinia sa, acestea apar cînd elemente din mintea inconștientă se reflectă într-un comportament conștient. Ideea se pare că i-a venit în timpul lucrului cu un tînăr care, atunci cînd cita dintr-un poem în latină, omitea un cuvînt. Acesta îi amintea de sînge, iar Freud a considerat că făcea astfel o legătură cu o experiență negativă pe care o avusese, legată de sarcina partenerei sale. Prin urmare, sărea peste el.

În cartea Freud’s Theory and Its Use in Literary and Cultural Studies, publicată în 2002, profesorul Henk de Berg, de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, împarte aceste „alunecări freudiene” în mai multe categorii. Unele au legătură cu reprimarea amintirii unui eveniment care ne-a produs rușine, frică, durere sau a oricărei întîmplări similare cu acesta, pe care o dăm rapid uitării. Spre exemplu, dacă un copil este mușcat de un cîine și se întîmplă să întîlnească la vîrsta adultă o persoană cu același nume cu al cîinelui, va alege să nu-l rețină sau să nu-l pronunțe, ori va folosi doar prenumele. O a doua categorie este cea a cazurilor în care fie vrem, fie nu vrem să facem ceva, deci legată de dorință. Psihanaliza vine astfel cu o explicație pentru pierderea listei de cumpărături pe care nu avem chef să le facem. Sau pentru situațiile în care uităm ceva, involuntar, la o persoană pe care o plăcem, pentru a avea motiv s-o revedem. Cea mai largă categorie o constituie erorile de vorbire, care par a nu avea vreun sens. De fapt, mintea noastră încearcă să găsească un compromis între gîndurile conștiente și cele inconștiente.

Dar, pentru că astfel de „scăpări” se produc spontan, ce se petrece concret în creier în acele momente și conflictele interne ale oamenilor au fost foarte greu de cercetat. Este dificil de stabilit cînd o greșeală de pronunție sau de scriere făcută de o persoană este un simplu accident și cînd această eroare are niște interpretări psihanalitice. Nu toate scăpările sînt „alunecări freudiene”. Explicații alternative pentru aceste fenomene spun că ele pot fi cauzate de diverse fapte care îți distrag atenția, de situații în care mintea suprapune accidental sunetele auzite, de lucruri la care te gîndești des și atunci le rostești involuntar.

Sînt multe exemple de încurcături verbale care pot trece drept „Freudian slips” ce produc amuzament, mai ales dacă li s-au întîmplat celebrităților. Cel mai faimos este probabil momentul din 2014 cînd, în timpul unei ceremonii de la Vatican, Papa Francisc, de origine argentiniană, a rostit, în timpul discursului său în italiană, „cazzo”, care este un cuvînt vulgar, în loc de „caso”, care înseamnă caz. În timpul unui discurs televizat din 1991, senatorul american Ted Kennedy a spus, în loc de „the best and brightest” („cei mai buni și mai inteligenți”), „the breast”, adică „sîn”. Iar în 2004, Condoleezza Rice, la momentul respectiv consilier în probleme de securitate națională al președintelui George W. Bush, se pare că ar fi afirmat „Așa cum îi spuneam soțului meu” în loc de „președintelui Bush”. Iar asta fără să fi fost căsătorită vreodată.

Cercetări vechi de decenii au arătat că astfel de incidente verbale se produc mai des cînd persoana în cauză vorbește repede sau se află sub presiune, stresată de situația respectivă. Unele construcții îți mai scapă și pentru că ești foarte obișnuit să le rostești – chiar și un „te iubesc”. Nu este nevoie să le legăm chiar pe toate de Freud.