Respirații de iulie

Căldura aproape neverosimilă din această lună de Cuptor nu este, se pare, o piedică pentru evenimente culturale. M-am oprit asupra a două expoziții cu intrare liberă pe care am avut ocazia să le vizitez în Timișoara, găzduite de galerii cu un program plin și în perioada următoare.

● „Sîngele simțirii e albastru”, scria Derek Jarman, artist căruia META Spațiu din Timișoara îi dedică, pînă pe 27 iulie, o suită de evenimente. Punctul lor comun este filmul Blue (care poate fi vizionat într-o încăpere amenajată special), testamentul artistic din 1993 al lui Jarman, un manifest și o cartografiere curajoasă a lumii sale intime. Filmul depășește granițele cinematografice și senzoriale – practic, este un ecran albastru însoțit de voci și muzică.

Din prezentarea „Albastru tradus, Albastru trădat” a cercetătoarei și artistei Claudia Chiriță, cea care a făcut acum prima traducere în limba română a textului Blue, am aflat mai multe despre poezia și personalitatea lui Derek Jarman, dar și despre interpretarea actuală a filmului, care dezvăluie momente-cheie din viața artistului. Jarman obișnuia să-și întrebe cunoscuții, după vizionarea filmului Blue, amuzat, unde anume au vărsat o lacrimă. Rămas aproape complet fără vedere din cauza complicațiilor provocate de SIDA, putînd să distingă doar nuanțele de albastru, Jarman a realizat acest film pentru a demonstra, între altele, felul în care, atunci cînd sîntem privați de un simț, celelalte devin importante. A dat oamenilor libertatea să își imagineze ce au dorit și, de multe ori, ei au văzut lucruri care nu au fost pe ecran și asta i-a surprins. A intenționat să facă un film trist, dar cu o urmă de umor grotesc, despre boală și moarte, nu doar o poveste autobiografică a unei persoane cu SIDA. A încercat să lupte împotriva clișeelor existente despre comunitatea queer și bolnavii de SIDA, indignat fiind de o societate inechitabilă, lipsită de empatie. A rezultat un discurs simbolic despre meditație, iubire și politică încă relevant. După 30 de ani, putem face o paralelă între epidemia de SIDA și cea de COVID, între războiul din Bosnia și cel din Ucraina.

Blue a fost prezentat pentru prima dată la Bienala de Artă de la Veneția în 1993 și difuzat pe Channel 4, cu o transmisiune simultană la BBC Radio 3, cu doar cîteva luni înainte de dispariția lui Jarman. Inițial, s-a spus despre film că va fi văzut doar de o mînă de fanatici. În prezent, Blue figurează în colecția celor mai prestigioase muzee și centre de artă din lume.

Parcursul lui Derek Jarman are multe momente inedite. În vremuri în care nu se discuta despre orientarea sexuală, iar SIDA era un alt subiect tabu, Jarman a fost întotdeauna deschis în privința lor. Ba mai mult, în 1991 a reușit chiar să fie „canonizat” de „The Sisters of Perpetual Indulgence”, un grup de așa-zise călugărițe de sex masculin, homosexuale, extrem de critice la adresa lipsei de implicare a Guvernului în privința crizei SIDA. Întreaga poveste a constituit subiectul unui film documentar, Saintmaking, realizat în 2021 de regizorul Marco Alessi. Curatoarea Mirela Stoeac-Vlăduți ne-a ghidat prin expoziția „Blue” și semnificațiile ei și ne-a vorbit despre parcursul artistic și moștenirea lăsată de Jarman – scriitor, regizor, designer, activist și grădinar.

● Designer(Ele). (Re)proiectînd lumea, expoziția de design găzduită de HEI – House of European Institutes în Bastionul 1 din Timișoara, aduce împreună 12 artiste din zone diferite ale Spaniei, preocupate să păstreze și să potențeze specificul locurilor natale, îmbinînd tehnicile vechi cu cele moderne, folosind materiale tradiționale, respectînd și protejînd natura. Am văzut elemente de mobilier și decorațiuni interioare, bijuterii și accesorii vestimentare, textile, ambalaje, chiar și design de fonturi, iar poveștile creatoarelor, pe care le-am aflat în turul ghidat de Andreea Stetco, managerul de locație, sînt și ele demne de atenție.

Preocupată de păstrarea specificului local și de reducerea consumului, Amalia Puga le propune oamenilor proiecte care să revalorizeze istoria și cultura micilor colectivități. Colaborează de cinci ani cu o asociație de femei specializate în confecționarea de plase de pescuit și încearcă să dea vizibilitate muncii femeilor din satele de pescari, care duc cu ele un meșteșug pe cale de dispariție. Provenind ea însăși dintr-un mic sat de pescari din Galicia, artista a folosit sfori și plase vechi, recuperate din mare, pentru a crea obiecte de uz casnic (o lampă, o tavă, un scaun). Raquel Buj fabrică materiale din petale de flori, tămîie, ceară de albine, ou sau bioplastic – un material care nu poluează, din substanțe extrase din algele marine. Rochiile ei, vopsite cu plante, inspirate din poemele lui Ovidiu, încearcă să devină învelișuri sensibile, o a doua piele, un unguent binefăcător.

Eli Gutiérrez are în centrul preocupărilor lemnul, material organic, și funcționalitatea lui. În expoziție prezintă evantaiul „Șah”, realizat din fîșii din diferite tipuri de lemn împletite, evantai care se poate plia și chiar închide, transformîndu-se astfel într-un alt obiect. Cristina Omarrementería lucrează cu metal și reinterpretează cu mijloace contemporane arta fierăriei tradiționale spaniole, tot mai puțin reprezentată. A observat că, în România, obiectele din fier forjat încă mai au căutare. Lucrările ei, inspirate din vechile balustrade valenciene, sînt realizate fără măsurători prealabile, direct prin prelucrarea materialului, iar fierul forjat capătă culoare arămie cu ajutorul apei de mare, care îl oxidează.

Textele de prezentare ale exponatelor au și o versiune simplificată, așa încît să poată fi înțelese de persoanele cu dizabilități intelectuale, iar anumite obiecte pot fi atinse și analizate (există un marcaj special pentru asta). Expoziția, care rămîne deschisă pînă pe 21 iulie, este organizată de Institutul Cervantes, în colaborare cu platforma FIDO (Feminism in Design Office). Misiunea HEI, care este un centru multicultural al EUNIC România – Rețeaua Institutelor Culturale Naționale din Uniunea Europeană, este de a sprijini moștenirea „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023”, printr-un program curatorial de artă implicată social.

Foto: Anda Docea