Vaticanul, intersexualitatea și poluarea – controversele Jocurilor Olimpice de la Paris –

Jocurile Olimpice de la Paris au stîrnit nenumărate controverse. Sena poluată, creștini revoltați, Vaticanul nemulțumit, lumea ideologică a genului zdruncinată.

Este însă cea mai agitată ediție a Jocurilor Olimpice? De-a lungul timpului, evenimentul sportiv a fost marcat nu doar de boicoturi politice, de sportivi dopați sau de sportivi care s-au luat la bătaie în competiții, apărînd politica statelor de care aparțineau, dar și de atentate teroriste.

Mic istoric al „încercărilor” Jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice de vară moderne se organizează la fiecare patru ani, încă din 1908. Au existat două pauze, în 1916, din cauza Primului Război Mondial, și între 1940-1944, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. În 2020, Olimpiada a fost amînată cu un an, din cauza pandemiei de COVID.

În 1948, la prima ediție de după cel de-al Doilea Război Mondial, cele două mari puteri ale Axei din al Doilea Război Mondial, Germania și Japonia, au fost suspendate de la Jocurile Olimpice. Italia, deși fost aliat al Germaniei, a participat. Sportivilor germani și japonezi li s-a permis să concureze din nou la Jocurile Olimpice din 1952. Uniunea Sovietică a fost invitată, dar a ales să nu trimită nici un sportiv.

În 1956, pe fondul disputelor politice dintre Uniunea Sovietică și Ungaria, cînd cele două echipe masculine de polo pe apă s-au întîlnit în semifinală, jucătorii au devenit din ce în ce mai violenți unul față de celălalt pe măsură ce jocul progresa. A fost nevoie de intervenția poliției în meciul care a devenit cunoscut drept meciul „Blood in the Water”.

În 1972, în timpul Olimpiadei de la München a avut loc un atac terorist: membrii echipei olimpice israeliene au fost luați ostatici de gruparea teroristă palestiniană Septembrie Negru. Unsprezece oameni, sportivi, antrenori și arbitri, au fost atunci uciși de teroriști.

În 1980, Jocurile Olimpice s-au desfășurat la Moscova, capitala Uniunii Sovietice. Președintele SUA, Jimmy Carter, a instigat atunci la boicotarea jocurilor, pentru a protesta împotriva invaziei sovietice din Afganistan. Deși multe națiuni au refuzat să participe, numărul exact de națiuni care au făcut-o din convingere politică este greu de determinat. 66 de țări nu au participat, însă unele s-au retras din cauza dificultăților financiare, pretinzînd doar că se alătură boicotului.

În 1984, Jocurile Olimpice s-au desfășurat la Los Angeles, SUA. Uniunea Sovietică și paisprezece dintre aliații săi au boicotat evenimentul, invocînd drept motiv oficial lipsa de securitate pentru sportivii sovietici. Decizia a fost interpretată însă ca răspuns la boicotul SUA emis împotriva Jocurilor Olimpice de la Moscova cu patru ani mai devreme. Totuși, România, a optat atunci pentru a concura, în ciuda solicitărilor sovietice de boicot. Decizia a dus la o primire caldă a echipei României de către Statele Unite. Cînd sportivii români au apărut în cadrul ceremoniilor de deschidere, aceștia au primit din partea spectatorilor ovații în picioare.

În 1988, Olimpiada s-a ținut la Seul. Jocurile au fost boicotate de Coreea de Nord și de Cuba. Etiopia, Albania și Seychelles, Nicaragua și Madagascar nu s-au prezentat. Nicaragua și Madagascarul au invocat motive financiare. Într-o decizie extrem de controversată, boxerul sud-coreean Park Si-Hun l-a învins pe americanul Roy Jones Jr., în ciuda faptului că Jones l-a lovit pe Park timp de trei runde, dînd 86 de pumni față de 32, loviturile lui Park. În urma unei anchete oficiale a CIO, care s-a încheiat abia în 1997, s-a constatat că trei dintre arbitrii au fost mituiți de oficiali sud-coreeni.

În 1996, la Olimpiada care a avut loc în SUA s-a petrecut un nou atentat terorist. În Parcul Olimpic Centenar, explozia unei bombe artizanale a ucis o persoană și a rănit alte 111. A fost primul dintre cele patru atentate comise de Eric Rudolph, într-o campanie de terorism împotriva Guvernului SUA, pe care l-a acuzat că susține „socialismul global” și „avortul la cerere”.

Controversele Olimpiadei din 2024

Încă de la ceremonia de deschidere, Jocurile Olimpice de la Paris au stîrnit controverse: una dintre cele mai dezbătute a fost secvența despre care s-a spus că ar fi evocat tabloul „Cina cea de taină”, pictat de Leonardă da Vinci. Secvenţa respectivă reunea în jurul unei mese uriașe personaje travestite, modele transsexuale şi cîntăreți aproape goi. Criticii au afirmat că acea secvenţă semăna cu scena „Cinei cea de taină“ şi că a batjocorit credinţa creştinilor.

Pînă și Vaticanul a intervenit în dezbateri, printr-un comunicat de presă în care a formulat propriile critici. „Sfîntul Scaun a fost întristat de unele scene de la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris şi nu poate decît să se alăture vocilor care s-au ridicat în ultimele zile pentru a deplînge ofensa adusă multor creştini şi credincioşi din alte religii.”

Comunicatul a subliniat că Olimpiada este un eveniment prestigios „în care întreaga lume se reuneşte în jurul unor valori comune” și că nu ar trebui să existe aluzii care să ridiculizeze convingerile religioase ale multor oameni. „Libertatea de exprimare, care în mod evident nu este pusă în discuţie, are o limită atunci cînd vine vorba despre respectul faţă de ceilalţi”, a adăugat biroul de presă de la Vatican.

În urma valului de controverse, regizorul ceremoniei de deschidere, Thomas Jolly, şi organizatorii Jocurilor Olimpice au precizat că scena mult criticată nu era inspirată din Biblie, ci a fost o reprezentare a unui tablou expus într-un muzeu din oraşul francez Dijon şi care prezintă un ospăţ cu personaje din mitologia greacă, reunite în jurul zeului Dionysos. Totodată, Thomas Jolly a depus o plîngere oficială la Parchetul din Paris după ce a primit ameninţări cu moartea.

Poluarea

Poluarea Senei a fost alt motiv de scandal. Politicienii francezi s-au bălăcit în rîu ca să demonstreze că apa este curată. Au făcut-o echipați însă, din cap pînă în picioare, cu costume de înot. Dar, în ciuda demonstrațiilor la nivel înalt și a investițiilor de 1,5 miliarde de euro pentru curățarea Senei, evenimente olimpice în rîu au fost în mod constant periclitate.

Pe 6 august a avut loc cea de-a cincea anulare a antrenamentelor, din cauza poluării, a nivelului ridicat de bacterii E. Coli și enterococi. Mai mulți triatleți și-au exprimat, de altfel, frustrarea pentru aceste anulări repetate, dar și pentru incertitudinea cu privire la desfășurarea competițiilor la datele programate. 

Problemele reale ale curățeniei Senei au creat și fake-news: presa internațională a relatat cazul sportivei Claire Michel care, potrivit zvonurilor, a fost spitalizată după ce s-ar fi îmbolnăvit înotînd în Sena.Totuși, ministrul Sportului, Amélie Oudéa-Castéra, a infirmat știrea, denunțînd „informațiile false”. „Au existat zvonuri despre această sportivă belgiană, dar de fapt nu a fost niciodată internată”, a declarat Amélie Oudéa-Castéra pentru RMC Sport „Este o informație falsă. Era bolnavă, dar fără să fi fost stabilită o legătură cu înotul ei. Va fi important ca CON-ul belgian să poată clarifica toate acestea. Mai ales că, din acea zi, calitatea apei a fost deosebit de bună.”

Femeia bărbată

De departe, cea mai aprigă controversă a Olimpiadei din 2024 a fost cea iscată de boxul feminin: cazurile Imane Khelif și  Lin Yu-ting. Cele două sportive au fost acuzate că nu sînt femei. Scandalul a izbucnit după meciul disputat între Imane Khelif și italianca Angela Carini. Carini a abandonat meciul după doar 46 de secunde, declarînd ulterior că și-a dat seama că nu putea face față. Reprezentantă a Algerului, Imane Khelif fusese exclusă de la Campionatele Mondiale de Asociația Internațională de Box (IBA) chiar înainte de lupta ei pentru medalia de aur de la New Delhi, în martie 2023. IBA a justificat această excludere susținînd că a efectuat teste care arătau că, deși este femeie, nivelul de testosteron din sîngele sportivei era prea ridicat. Și n-ar fi fost fairplay să concureze, așadar, contra altor femei.

Aceeași problemă, aceeași sancțiune și pentru taiwaneza Lin Yu-ting. Însă Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a decis că cele două pot concura: „Există femei în acest sport și se stabilește, în acest caz, că e vorba despre femei”, a explicat Mark Adams, purtătorul de cuvînt al CIO, în cadrul unei conferințe de presă.

Cazurile celor două au provocat discordie, aducînd în discuție persoanele intersexuale care reprezintă 1 pînă la 2% din populație. Pe de o parte, CIO a fost acuzată de o corectitudine politică dusă la extrem. Pe de alta, IBA a fost acuzată că face jocurile Rusiei: președintele asociației, Umar Kremlev, este un apropiat al Kremlinului.

P.S. În antichitate, pe timpul desfășurării Jocurilor Olimpice războaiele erau adesea programate pentru a nu interfera cu evenimentul.