Crono-dileme

La ce să ne așteptăm de la viitor și cu ce atitudine?

Dacă ai curiozitatea să cauți cu Google „frica de viitor”, vei găsi cele mai frecvente întrebări legate de acest aspect: cum se numește frica de viitor (cronofobie, apropo), ce înseamnă frica de viitor, ce anume o provoacă, de ce îmi este frică de viitor, este normală această frică, cum îi pot pune capăt, este ceva rar, este rău să îți fie frică de viitor? Ș.a.m.d.

Deși Dosarul de față nu s-a născut cîtuși de puțin din aceste întrebări, cîțiva dintre colaboratori au simțit nevoia de a aborda chestiunea viitorului și din perspectiva acestei reacții comune și, în fond, naturale. De pildă, e firesc ca schimbările majore rapide să te alieneze, în măsura în care te fac să te simți inadecvat și incapabil să ții pasul cu înțelegerea și acceptarea – mai ales schimbările și avansul/progresul tehnologic: realitate virtuală, criptobani, nanotehnologii și biotehnologii (om augmentat, biologie sintetică, proteze bionice), Inteligență Artificială.

„Această prodigioasă evoluție a tehnologiei are loc datorită convergenței a patru discipline care pînă acum evoluau separat: nanotehnologiile, care manipulează materia la nivel atomic; biotehnologiile, care modelează ceea ce este viu; informatica, mai ales în aspectele ei fundamentale; și, în sfîrșit, științele cognitive, care studiază funcționarea creierului uman”, spun Laurent Alexandre și Jean-Michel Besnier în prefața cărții lor în dialog Pot face roboții dragoste - 12 întrebări despre transumanism (Humanitas, 2019).

Transumanism, postadevăr, postistorie, biototalitarism, etica alimentației ș.a. nu sînt concepte clare și este de înțeles ca necunoscutul să-ți provoace anxietate. Yuval Noah Harari, faimosul autor de profeții de popularizare, afirma chiar într-un text din Dilema de săptămîna trecută că „noua Inteligență Artificială generativă este capabilă nu doar să producă texte, imagini și videouri, ci și să converseze cu noi direct, dîndu-se drept om. În ultimele două decenii, algoritmii s-au luptat între ei ca să acapareze atenția manipulînd conversațiile și conținutul. În particular, algoritmii însărcinați cu maximizarea implicării utilizatorilor au descoperit experimentînd pe milioane de cobai umani că, dacă apeși butonul lăcomiei, urii sau fricii din creierul unui om, îi atragi atenția și îl ții lipit de ecran. Algoritmii au început să promoveze deliberat un asemenea conținut, mai ales odată cu introducerea unor Inteligențe Artificiale generative ca GPT-4 de la OpenAI”.

Așadar, felul în care prezentul se desfășoară în multe dintre aspectele lui legitimează, în bună măsură, o anume neliniște legată de ceea ce ne așteaptă pe noi, dar mai ales pe urmașii noștri: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale, transformarea alimentației, galopul amețitor al tehnologiei, roboții și AI, algoritmii social media, suprapopularea și marile mișcări ale migrației, populismul/naționalismul politic, crizele democrației, crizele economice globale și recurente, iminența unor noi pandemii etc.

La ce să ne așteptăm de la viitor și cu ce atitudine? Cum și cînd ne va întîmpina viitorul? Cu ce cîștiguri și cu ce pierderi? Care sînt predicțiile și pe marginea a ce anume putem face speculații? Textele Dosarului de față, unde încearcă să răspundă, măcar parțial, la aceste întrebări deopotrivă experți foresight, filozofi și climatologi, abordează o mică parte dintre necunoscutele viitorului. 

Share