„Imaginea patrimoniului arată un fond general mai degrabă sumbru, dar cu puncte luminoase și cu mulți oameni excepționali“ – interviu cu Ștefan BÂLICI, arhitect, președintele OAR

În prezent, în România există peste 1.400 de biserici de lemn mai vechi de anul 1918, aflate în patrimoniul cultural românesc. Păstrarea, protejarea și valorizarea lor trebuie să așeze la aceeași masă nu doar instituții ale statului, comunități locale și proprietarii sau administratorii lor, ci și profesioniști, prin programe naționale care să le pună în valoare și să le promoveze. Am discutat despre importanța bisericilor de lemn și despre rolul lor în patrimoniul cultural din România cu președintele Ordinului Arhitecților din România, Ștefan Bâlici.

România se mîndrește cu un patrimoniu imobil și mobil extraordinar. În ultimii ani s‑au făcut o serie de pași în restaurarea și recuperarea unor edificii de patrimoniu. Cum vedeți, în acest moment, situația patrimoniului românesc?

Este o situație contradictorie: pe de o parte, este evident că patrimoniul nostru cultural suferă de pe urma unei indiferențe bine înrădăcinate, din partea statului, dar și a societății, manifestată prin perpetua contragere a sistemului instituțional de protecție și prin lipsa reacțiilor suficiente și eficiente la distrugerea prea frecventă a patrimoniului. Pe de altă parte, practicile patrimoniului cultural din România sînt tot mai mult recunoscute și premiate la nivel european pentru calitate, pe diferite paliere – soluții de conservare și restaurare, implicarea comunităților și a societății civile, programe de educație și formare. Imaginea generală arată un fond general mai degrabă sumbru, dar cu puncte luminoase de la care se poate porni pentru a reașeza lucrurile pe altă direcție. Și cu mulți oameni excepționali, care își dedică energia, cunoașterea, viața profesională și de multe ori și viața personală salvării patrimoniului cultural.

Cred că, în prezent, sînt mulți oameni care se întreabă de ce este important acest patrimoniu și de ce prezervarea și restaurarea lui aduce o mare valoare, spre deosebire de realizarea unei noi construcții.

Beneficiul pe care îl aduce prezervarea a ceea ce există, a patrimoniului construit înțeles în sens larg, ca fond construit istoric, este multiplu: începînd de la păstrarea acelui genius loci, spiritul locului, la confortul psihologic pe care îl oferă clădirile și așezările istorice, la sentimentul de siguranță pe care ni‑l dau, la educația culturală pe care o fac posibilă – incluzînd aici formarea simțului estetic și a celui civic. Într‑o perspectivă sistemică, un studiu recent – Cultural Heritage Counts for Europe / Patrimoniul cultural contează pentru Europa (Europa Nostra et al., 2015) – sintetizează foarte bine aceste beneficii, în patru zone de interferență dintre pilonii dezvoltării durabile, social, cultural, ecologic și economic: sentiment de apartenență, atractivitate regională, competitivitate regională, educație‑cunoaștere‑abilități. Același studiu prezintă și beneficiile economice și sociale pe care protejarea patrimoniului cultural le poate aduce: pînă la 26,7 locuri de muncă indirecte pentru fiecare loc de muncă direct, cu mult mai mult decît, spre exemplu, industria de automobile, care ajunge la o cotă de numai 6,3.

Care sînt, în opinia dumneavoastră, principalele probleme cu care se confruntă bisericile de lemn incluse în patrimoniu și cum ar putea fi soluționate?

Principala problemă a bisericilor de lemn cred că este abandonul, și nu este o problemă nouă, ci doar în curs de agravare. De mai mult de un secol, numeroase comunități rurale au căutat să‑și construiască biserici de zid, mai mari și mai apropiate de gusturile arhitecturii urbane. Astăzi, efortul de salvare a bisericilor de lemn este și un efort de recontextualizare, de reconectare cu comunitățile – nu doar cele locale, ci și în sens mai larg, comunitățile patrimoniale. Deci nu doar statul, instituțiile, profesioniștii contează ca actori ai patrimoniului cultural, ci și – tot mai mult – comunitățile astfel definite. Mai adaug o problemă acută: lipsa de specialiști care să poată prelua sarcina restaurării acestui patrimoniu îndelung neglijat. Deși mă refer la un aspect grav, îi contrapun un exemplu pozitiv, care mă entuziasmează: școala de restaurare pornită de Asociația Biserici Înlemnite la biserica de la Crivina de Sus și continuată la Povergina (ambele în județul Timiș), urmată de campaniile de documentare a bisericilor de lemn din toată țara. Încurajez toți cititorii dumneavoastră să urmărească acest program!

Considerați că programul de turism cultural prin care se încearcă popularizarea unor obiective mai puțin cunoscute are un aport benefic asupra patrimoniului, în general, și micilor biserici de lemn, în particular?

Da, cu siguranță. Eforturile de salvare și recuperare a patrimoniului cultural nu pot avea succes în absența recunoașterii largi, publice a ceea ce acest patrimoniu înseamnă, care se obține prin ceea ce în practica profesională a patrimoniului cultural se numește interpretare.

Unul dintre principiile interpretării patrimoniului, formulate în anii ’50 ai secolului trecut de Freeman Tilden (Interpreting Our Heritage, 1957) sună așa: prin interpretare, înțelegere; prin înțelegere, apreciere; prin apreciere, protejare. Așadar, nu putem discuta despre protejare eficientă și sistemică fără accesul larg la cunoașterea și înțelegerea patrimoniului, prin interpretare. Turismul cultural este în același timp o formă de fructificare și un facilitator al acestui lanț de acțiuni, care au ca scop protejarea și transmiterea către generațiile viitoare a moștenirii culturale pe care la rîndul nostru am primit‑o de la cei dinaintea noastră. România Atractivă reprezintă, în acest moment, un program‑pilot, care are potențialul de a deveni o adevărată platformă națională de promovare a patrimoniului cultural. Cu condiția să nu se oprească odată cu PNRR și să integreze cunoașterea și disponibilitatea care există în sectorul profesional al patrimoniului cultural.

În prezent, peste 50 de biserici de lemn aflate în patrimoniul național sînt parte din programul de turism cultural România Atractivă, iar 12 dintre acestea primesc și fonduri pentru restaurare.

interviu realizat de Ciprian PLĂIAȘU

Foto: Biserica de lemn din Chiraleș ©România Atractivă