Lăsați copiii să se bucure!

Nu am înțeles mult timp definiția exactă a turistului cultural. Cînd eram mai tînără, credeam că turistul cultural caută muzee, expoziții, muzică de calitate, umblă cu harta în mînă și e deja plin de documentare (nu, nu îl vedeam făcîndu‑și selfies sau orice foto, oricînd) și timpul mi‑a arătat că mă înșel. El nu înseamnă doar atît și de multe ori nu e deloc așa.

Am pornit în această cercetare care s‑a extins pe parcursul ultimilor șase ani de cînd coordonez campanii, programe, proiecte sau tot felul de acțiuni concrete care să pună în valoare patrimoniul cultural și să stimuleze interesul public, inclusiv pentru turismul cultural de la noi din țară. Am simțit la propriu ce înseamnă definiția, colindînd prin țară ba cu Heritage Trips pentru Cronicari Digitali (aici m‑am mai înșelat o dată crezînd că patrimoniul traumatic și obiective precum Închisoarea Tăcerii de la Rîmnicu Sarat, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetul Marmației sau Memorialul Închisoarea Pitești nu rezonează la publicul din România), ba cu Road Trips pentru Via Transilvanica (și aici am înțeles cultura inclusiv ca implicare fizică, adică să pui mîna pe un stîlp desprins de mitocani, să îl cari și să îl pui la locul lui) și, din acest an, cu delegațiile de presă și creatori de conținut care au drept obiectiv descoperirea în teren și promovarea obiectivelor de turism cultural de pe cele 12 rute pe care România le‑a pregătit, prin programul România Atractivă.

Turistul cultural așa cum l‑am descoperit eu poate parcurge într‑o săptamînă pînă la 1.600 de kilometri cu mașina, amestecați cu mulți alți zeci de mers pe jos, poate să urce pante abrupte, să se plimbe prin ploaie, are rezistență mare la atacurile unei oferte gastronomice savuroase și inepuizabile, se concentrează pentru a fi atent la toate poveștile noi pe care ghizii și oamenii locului le spun, știe cum să aibă grijă de copiii sau vîrstnicii care îl însoțesc, înțelege diferențele culturale și de valori manifestate de cei pe care îi întîlnește, dovedește deschidere și toleranță.

Desigur, fără aceste calități nu am fi putut face cunoștință cu singurul huțul care mai cîntă la tilincă (în Țara Huțulilor, mai precis în vîrful dealului din Ciumîrna), să mergem pe urmele ciobanilor care mai practică transhumanța, să vedem Ținutul Pădurenilor sau să urcăm pînă la cetăți și castre romane. Sigur nu am fi mîncat burduf de munte – o brînză rară și extrem de gustoasă care e fala oierilor –, plăcintele din Hunedoara și Alba, nu am fi văzut Biertanul și altfel (așa cum se dezvoltă dinspre biserica fortificată spre comunitate și locuitorii satului), nici Hoghilagul cînd înfloresc tuberozele sau Rimetea în patru anotimpuri.

Am înțeles că oamenii care ne însoțesc atunci cînd promovăm turismul cultural românesc, fie ei străini sau români, sînt uimiți de multe dintre cele care gazdelor li se par firești (jumările și urda au fost cele mai recente revelații ale italienilor și englezilor cu care am descoperit România Atractivă, chiar la începutul lunii august, strîns lipite de lipsa de practică a oferirii unei fuste la vizita în mănăstiri, pentru cei care au pantaloni foarte scurți, timp în care românii încă își notează noi destinații de călătorie în țară, de care nu au mai auzit), că se bucură de oamenii pe care îi cunosc și fac foarte multe poze și video, nu doar pentru materialele concepute, ci și pentru propriile lor amintiri.

Știu acum că definiția nu e limitată de vîrstă, de grup (pentru singuratici sau familii cu copii), de profiluri (aventurieri sau familii active, pasionați de turism ecumenic sau atei) și nici de sertare fixe în care îi poți încadra (cei mai în etate dau des dovadă de abilități sportive peste tinerii urbani, iar aventurierii stau absolut impresionați și în hamace, odihnindu‑se în fața peisajului oferit de Piatra Secuiului din Rimetea). Turistul cultural păstrează sigur și starea de spirit a unui copil, pentru că este curios, îi place să pună întrebări, să participe la activități, este tolerant și crede că lumea este frumoasă, că merită să fie protejată și văzută, că oamenii pe care îi întîlnește îl vor îmbogăți în viață, că totul este posibil și toate frumusețile pe care le descoperă sînt uimire pură. Un amestec de înțelepciune, deschidere și bucurie.

Pentru tine, turistule cultural, România are din acest an peste 275 de obiective de patrimoniu material și imaterial, gata să fie descoperite pe 12 rute culturale tematice – ruta castelelor, a conacelor, a castrelor, a gospodăriilor cu arhitectură tradițională, a culelor și curiilor, a gastronomiei, a bisericilor fortificate, a bisericilor de lemn, a Sfîntului Ladislau, a mănăstirilor din Moldova, a peisajului cultural din Delta Dunării. Și ce e mai atractiv la programul România Atractivă este că te va purta prin locuri pe care nu le știai pînă acum și de care te vei bucura așa cum doar tu, specie care refuză să dispară, știi.

Ne vedem pe romania‑atractiva.ro și pe drumurile care țes noi povești de vacanță, am vrut să spun viață!

Silvia Teodorescu este managing partner Zaga Brand, coordonator proiect cultural Cronicari Digitali.

Foto: Biertan, Ruta satelor cu arhitectură tradițională ©România Atractivă