Oportunitatea îndoielilor

„Credința noastră este vie tocmai pentru că merge mînă în mînă cu îndoiala. Dacă ar exista numai certitudine și îndoială deloc, atunci nu ar mai exista mister. Și, prin urmare, nici nevoia de credință. Să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ne îngăduie un Papă cu îndoieli. Și să-l lăsăm să ne îngăduie un Papă care păcătuiește și care cere iertare și care merge mai departe”, spune Cardinalul Lawrence, jucat de Ralph Fiennes, în filmul Conclave (regia Edward Berger, 2024), în fața celorlalți cardinali, înainte de a vota un nou Papă.

Răzgîndirea este indisolubil legată de îndoială, care o precedă. Căci a avea dileme nu este o stare în sine, suficientă sieși, perpetuată la nesfîrșit, un proces lipsit de urmări. În acest sens, răzgîndirea este o culme a cumpănirii îndelungate și presupune curaj, chiar o anume formă de umilință, atunci cînd, firește, nu se prezintă doar ca o unealtă a oportunismului, mimînd actul de reflecție, cîntărire, responsabilitate.

Cum bine remarcă cineva în acest Dosar, răzgîndirea, adică actul de a-ți schimba convingerile, este văzută, în general, ca fiind o expresie a inconsecvenței sau a confuziei, atunci cînd nu este asociată de-a dreptul abandonului, lașității, trădării. Numai caracterele puternice sînt coerente și neclintite, perseverente în convingeri.

Însă e suficient să privim în jurul nostru, pe rețelele sociale și în lume, pentru a vedea că trăim vremuri complicate, ca să nu spun de-a dreptul periculoase, care necesită o permanentă reevaluare, o regîndire constantă, un dialog perpetuu. Lumea abundă în convingeri nestrămutate și în lideri vanitoși, îmbătați de putere, dispuși să „meargă pînă-n pînzele albe”, fără capacitatea de a mai privi în jur, înapoi, în ei înșiși.

În aceste vremuri, pare că faptele, logica, rațiunea nu mai au puterea de a schimba păreri, opinii, convingeri sau, cum se spune azi, „narative”. Ideile, teoriile, „narativele” au mai mulți adepți decît gînditori. Căci gîndirea critică este mai grea, mai riscantă și mai puțin atractivă decît simpla adeziune și proliferarea unor idei primite de-a gata.

În plus, algoritmii, care ne supraveghează și ghidează viețile și mințile, ne livrează constant doar acel conținut menit să ne hrănească preconcepțiile, indiferent de natura lor politică, științifică, religioasă. Cum spune altcineva în acest Dosar, o lume informațională filtrată exclusiv algoritmic nu este decît minunata lume nouă a certitudinilor, căci însuși designul platformelor a fost creat să ne împiedice gîndirea critică. Unde mai pui că, în spațiul public, nu există umilință mai mare decît aceea de a recunoaște că te-ai înșelat, că te-ai lăsat ispitit de un raționament fermecător, dar greșit, că ai fost manipulat

„Nu-mi plac discuțiile, cîteodată te fac să-ți schimbi părerea”, spunea cu ironia lui proverbială Oscar Wilde. În Dosarul de față am creat premisele unor discuții chiar despre oportunitatea schimbării părerii.