Prostul-gust de a nu mai înțelege bunul-gust

În luna iunie, consiliul orașului Barcelona a ridicat problema interzicerii expunerii și vînzării unor suvenirurilor de prost-gust. Consilierul Jordi Coronas a criticat dur chioșcurile și magazinele care promovează din ce în ce mai mult acest tip de suveniruri, descriind situația drept un „dezastru regretabil” care „degradează” imaginea orașului. Coronas nu se referea la suvenirurile kitsch, de genul reproducerilor ieftine ale simbolurilor orașului, ci la deschizătoare de sticlă în forme falice, penisuri pe care scrie Barcelona, statuete reprezentînd tauri colorați în toate culorile curcubeului, tricouri cu mesaje de genul „I love boobs”, „My friend is gay” sau „I love MILFS”. Toate sînt etalate pe sute de tarabe și vîndute pe străzile celui mai vechi cartier din Barcelona, Ciutat Vella.

Viceprimarul orașului a fost de acord cu propunerea consilierului, însă, deși a promis că va studia „modalitățile prin care ar putea să prevină comercializarea acestui tip de suvenir”, a avertizat că  problema nu este deloc una ușoară. Reglementările privind comerțul nu stabilesc nici un criteriu în ceea ce privește conținutul sau calitatea estetică a suvenirurilor. „Este greu de reglementat acest aspect, pentru că ceea noi considerăm a fi de prost-gust este foarte subiectiv”, a declarat viceprimarul, care și-a manifestat și îngrijorarea privind comercianții. Aceștia au declarat, la rîndul lor, că suvenirurile „clasice”, adică kitsch-urile, nu se mai vînd atît de bine precum cele „obraznice”. Turiștii preferă chestiile „amuzante” prăfuitelor imitații de artă.

Știrea a dat apă la moară acestui Dosar: în primul rînd, care este diferența dintre kitsch și prost-gust? Dacă kitsch-ul imită arta, prostul-gust nu doar că imită kitsch-ul, ci imită un soi de libertate, înțeleasă la plural. Dacă deviza kitsch-ului este „Fac ce pot”, cea a prostului-gust este „Fac ce vreau”. De pildă, cineva care merge pe plajă cu o boxă din care urlă manele nu este kitsch, ci este de prost-gust. Iar aici intervine a doua întrebare: mai condamnăm prostul-gust? Dacă acel cineva își va posta periplul cu boxa pe rețelele sociale, va fi oare certat sau va primi mai multe aprecieri decît mustrări?

Vorbind despre prost-gust, vorbim despre voluptatea încălcărilor normelor sociale, doar de dragul de a provoca – și ce este mai chic în zilele noastre decît negarea oricăror valori „tradiționale”, considerate a fi desuete? Apreciem discreția sau exhibiționismul? Tăria de caracter sau datul în spectacol? Preferăm un politician „intelectual” sau mai degrabă unul bădăran?

Însă, dacă finețea, bunul-simț, standardele etice și morale de odinioară sînt astăzi privite cu dispreț, copiii vor fi crescuți și educați după un concept al libertăților care nu mai are nici o dimensiune socială. Nu mai trebuie să fim atenți sau grijulii cu cei din jur, trebuie doar să ne simțim noi bine. Și ce se va întîmpla dacă toată lumea gîndește și acționează numai conform propriilor principii despre fericire? Dacă toți ne contaminăm de prost-gust, vom mai putea trăi împreună? (Stela Giurgeanu)