Alt Carol al României

Întîiul Carol al României, domnitorul și ulterior regele, a semnat la 31 mai 1868 un decret-lege prin care se acorda „D-lui Doctor în Medicină Carol Davila titlul de cetățean român cu dreptul naturalizațiunii celei mari ca recompensă națională pentru eminentele servicii aduse țării”. Avea toate motivele din lume să o facă.

Doctorul Carol Davila, un tînăr francez de aproape 25 de ani, cu doctoratul luat la Paris, sosise în țară în 1853, deci cu 13 ani înainte de principele Carol, și avea de gînd să rămînă vreo trei ani. A rămas mult mai mult timp. Tot timpul său, de fapt, pînă cînd s-a stins din viață în 1884. În această perioadă, pur și simplu a construit bazele sistemului medical românesc din (aproape) nimic. Deși nu a fost ocolit nici el însuși de diverse probleme de sănătate (ironic și firesc deopotrivă), Carol Davila a conturat cu o energie greu de cuantificat și de egalat viața medicală din epocă și s-a implicat oriunde și oricînd a fost nevoie de el. „Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el”, îi scria principele Carol soției sale, principesa Elisabeta.

Poate cea mai importantă cărămidă pe care medicul a pus-o la „construcția” sa a fost școala de medicină. În 1855 a înființat „Școala de mică chirurgie”, iar un an mai tîrziu „Școala secundară de chirurgie”, pe care a transformat-o în „Școala națională de medicină și farmacie”. Apoi, în 1869, educația în medicină a primit un nou, valoros și esențial cadru prin înființarea Facultății de Medicină.

„Construcția” lui Davila a presupus și altele, amintește Ioana Pârvulescu în lucrarea În intimitatea secolului 19: societăți și reviste de specialitate, conferințe și prelegeri medicale, înființarea Grădinii Botanice din București alături de horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, organizarea serviciului sanitar militar, introducerea consultațiilor gratuite în spitale, a stagiilor obligatorii și a concursurilor medicale.

Toate aceste întreprinderi, parte dintr-o enumerare mult mai complexă, ale lui Carol Davila au reprezentat un leac vital pentru viața medicală din România, care la venirea doctorului în țară era departe de a îndeplini orice criteriu, de orice fel (ca să nu spunem că lipsea cu desăvîrșire), prin dezorganizarea sa, prin lipsa unor minime condiții de igienă, a instituțiilor medicale și de învățămînt sanitar și mai ales prin lipsa profesioniștilor. A medicilor.

Sistemul organizat de Carol Davila a funcționat cu succes și după ce medicul a încetat din viață, semn vădit al bazelor solide pe care a fost construit. Ceea ce nu-i niciodată facil, dar e totuși atît de... simplu. Și sănătos.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.