Unii alegători se consideră pe ei înșiși ca fiind cei mai buni candidați. Nu au curaj să facă politică, nu își asumă o candidatură, dar se caută pe ei înșiși în cei care candidează la funcția prezidențială. Alegătorul din această categorie crede că el însuși este candidatul ideal. Cum nici unul dintre candidații reali nu satisface această exigență, se găsește în dezamăgire cea mai facilă justificare pentru absenteism. Imaginea în oglindă a acestui tip de alegător este candidatul care, deși nu are o șansă serioasă de reușită în campania electorală, se încăpățînează totuși să participe la competiție, fie independent, fie pe umerii unui partid minor. Aceste două atitudini creează climatul propice pentru manipularea electoratului. Într-un asemenea climat, au fost divizate forțele politice de centru-dreapta în anul 2000, pentru a croi loc în turul doi al alegerilor prezidențiale unui candidat extremist, făcînd posibilă astfel victoria candidatului PSD. Au fost atunci patru candidați de centru-dreapta (Theodor Stolojan, Mugur Isărescu, Petre Roman și Teodor Meleșcanu) care s-au canibalizat reciproc. Profitînd de această situație și sprijinit de fiecare organizație PSD cu un număr prestabilit de voturi, Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi. În acest fel, alegătorii de centru-dreapta au fost ademeniți să voteze cu candidatul stîngii.
PSD a elaborat același scenariu pentru campania prezidențială din această lună și l-a pus în aplicare cu abilitate cinică. Acum sînt cinci candidați de centru-dreapta: Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, Mircea Geoană, Cristian Diaconescu și Ludovic Orban. Această divizare este foarte prielnică pentru candidatul AUR, care este foarte aproape de a intra în turul doi. Nu este exclus ca organizațiile locale PSD să-l sprijine pe George Simion pentru a obține acest rezultat. Ca și în anul 2000, i se oferă lui Marcel Ciolacu un contracandidat pe care îl poate învinge chiar cu sprijinul alegătorilor de centru-dreapta. Ca și în urmă cu 24 de ani, acest scenariu este favorizat de așteptările nerealiste ale multor alegători de centru-dreapta și ale unora dintre candidații din această zonă politică. Elena Lasconi nu a făcut dovada că are experiența necesară pentru a înfrunta provocările funcției prezidențiale și nu a reușit să cîștige încrederea la care a sperat și la care ar fi fost îndreptățit USR. Mircea Geoană, Cristian Diaconescu și Ludovic Orban nu aveau cum să-și ridice posibilitățile la nivelul ambițiilor, nici unul nefiind sprijinit de o forță politică semnificativă. Numai Nicolae Ciucă este sprijinit de un partid puternic, cu organizații solide în toată țara. Este adevărat că se pot face multe reproșuri liderilor PNL, atît în privința performanței lor la guvernare, cît și sub aspectul lipsei de autonomie în raport cu președintele Iohannis. Oricît de întemeiate ar fi aceste reproșuri, ele n-ar trebui să întunece luciditatea alegătorilor și să împiedice analiza corectă a șanselor celor cinci candidați de centru-dreapta de a bara intrarea candidatului AUR în turul doi. Luciditatea nu ar trebui să fie întunecată nici de așteptările nerealiste, detașate în mod naiv de realitatea politică.
În plus, evaluarea, tot cu luciditate, a prestațiilor celor cinci candidați de centru-dreapta în campania prezidențială duce la concluzia că Nicolae Ciucă este singurul care are calitățile necesare pentru exercitarea funcției prezidențiale în conjunctura economică și geopolitică actuală, tulburată de multe necunoscute și amenințări. Experiența și performanțele profesionale anterioare sînt indiscutabile. Numai seriozitatea, competența și stăruința au făcut posibilă parcurgerea unei cariere dificile, de la prima pînă la cea mai înaltă treaptă. Prerogativele prezidențiale nu pot fi îndeplinite fără capacitate de efort, rezistență la provocări și dedicație. Candidatul liberal a făcut dovada că are aceste calități.
Nu au fost credibile încercările de a-i pune la îndoială eficiența și onestitatea cu care și-a îndeplinit datoriile în cariera militară. Dimpotrivă, cea mai înaltă decorație americană care poate fi acordată unui militar străin atestă profesionalismul și cinstea lui Nicolae Ciucă. Sînt calități care marchează avantajele competiționale în raport cu ceilalți candidați. Ele sînt cu atît mai necesare într-o perioadă în care războiul din Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu sînt expresia strategiei regimurilor politice autoritare și a mișcărilor religioase fundamentaliste de a schimba prin forță ordinea internațională. Într-o asemenea perioadă, moderația, prudența, consecvența și fermitatea sînt necesare mai mult decît oricînd. La Nicolae Ciucă aceste calități fac casă bună cu patriotismul – neminat de fanfaronadă, demagogie și populism – și cu fidelitatea față de Constituție.
Alegătorii lucizi și de bună-credință au observat că Nicolae Ciucă este ceea ce se cheamă un om așezat: are convingeri puternice, echilibru, simțul măsurii și o familie armonioasă. În plus, în această campanie a făcut dovada că poate să își recunoască greșelile și să le corecteze.
Valeriu Stoica este avocat și profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din București.