Caloriile prin istorie

Era aproape imposibil ca persoana responsabilă de numărarea caloriilor în scopul scăderii în greutate să nu fi fost o femeie. Aproape. Lulu Hunt Peters este numele doamnei care în anul 1909 a obținut titlul de doctor în medicină de la Universitatea din California și care a dat caloriei valența pe care o are în prezent.

Era aproape firesc de presupus și că demersul doamnei Peters de a utiliza caloriile pentru controlul dietei să fi fost inspirat din experiența personală. Voia să slăbească, așa că s-a gîndit să folosească acest instrument, caloria, prea puțin cunoscut pînă atunci (și oricum în alte scopuri), pentru a controla mai bine dieta și, deci, greutatea. A început să scrie despre subiect, pentru a prezenta publicului ideea, menționînd în textele sale pînă și cum se pronunța cuvîntul „calorie” – atît de necunoscut le era cititorilor la începutul secolului al XX-lea.

„De acum înainte o să mîncați calorii de mîncare. În loc să spuneți o felie de pîine sau o bucată de plăcintă, veți spune 100 de calorii de pîine sau 350 de calorii de plăcintă”, scria doamna Lulu Hunt Peters în cartea sa publicată în 1918, Diet and Health with Key to the Calorie, prima carte de nutriție devenită bestseller din istorie. Și astfel, zarurile (sau caloriile) au fost aruncate (sau nu).

Înainte de a fi pusă în slujba dietelor de slăbire, însă, caloria fusese deja studiată. În 1820, chimistul și fizicianul francez Nicolas Clément a identificat pentru prima dată caloria, ca unitate de măsură a căldurii care poate fi transformată în energie. Mai exact, caloria reprezenta cantitatea de căldură necesară creșterii temperaturii unui litru de apă cu un grad Celsius. Cuvîntul își are, de altfel, rădăcinile în latinescul calor, care înseamnă „căldură”. Interesul domnului Clément era departe de diete și nutriție, acesta era preocupat de obținerea energiei pentru motoarele cu abur. Plecînd din acest punct, în anii ce au urmat, alți cercetători au urmărit ideea că și corpul uman este tot un soi de mașinărie care arde combustibil (mîncare) pentru a obține energie. Unul dintre aceștia a fost chimistul Wilbur O. Atwater, care pe la finalul secolului al XIX-lea a studiat nutriția, o știință care abia se năștea și a și devenit „tatăl științei nutriționale americane”. Preocuparea sa a fost legată de modul în care putea fi îmbunătățită dieta americanilor prin numărarea caloriilor din mîncare, într-o epocă în care malnutriția reprezenta o problemă, nu obezitatea. Munca sa științifică a avut un impact istoric în America, iar „sistemul Atwater” de calculare a caloriilor din mîncare este folosit și în prezent.

Este aproape sigur faptul că doamna Lulu Hunt Peters a studiat teoriile domnului Atwater despre calorii pe parcursul pregătirii sale medicale, doar că a modificat un pic direcția caloriei, din sensul cu plus înspre cel cu minus. Ideea nu era cum să crești în greutate, ci cum să scazi. După epocă, după posibilități.