Dilema. Venim de departe și mergem departe

Începînd cu acest număr, revista noastră se intitulează, din nou, Dilema. Dacă aș crede în numerologie, ar trebui să văd o taină în istoria revistei: Dilema apare la începutul anului 1993, fondată de dl Andrei Pleșu și botezată de dl Radu Cosașu; la începutul anului 2004, pe cînd intra în al doilea deceniu al vieții ei, devine Dilema veche; la începutul anului 2024, nu mult după ce intră în al patrulea deceniu al vieții ei și în al treilea deceniu de cînd se numește Dilema veche, iată, redevine Dilema. Dar nu cred în numerologie. Cred în ceva mai puternic și mai lesne detectabil: cred în destin. Revista Dilema are un destin cultural puternic, departe de a se fi epuizat. Oricine ar fi trecut prin ce am trecut noi în ultimii ani nu poate avea altă explicație pentru momentul în care ne aflăm acum.  

Deși majoră, revenirea la numele nostru inițial nu este, totuși, o schimbare esențială. În fond, cei mai mulți dintre cititorii noștri au continuat să se refere colocvial la Dilema veche numind-o tot Dilema. Echipa de redactori și colaboratori, spiritul, direcția și, ca să vorbesc în termeni actuali, proiectul sînt neschimbate. Ați sesizat, deja, că revenirea la denumirea Dilema înseamnă un nou layout pentru versiunea noastră tipărită și un nou site pentru versiunea noastră online (www.dilema.ro), dar că, sub aspect grafic, noul layout și noul site sugerează continuitatea. Sîntem, așadar, deciși să continuăm tradiția „dilematică” în care, unii dintre noi, ne-am format și care ne unește, în fond, pe toți: cititori și autori.

Cu siguranță, după ce veți fi citit aceste rînduri, vă veți întreba: dacă rămînem cum ne-am înțeles, de ce este nevoie de această schimbare de denumire și de înfățișare? Pentru că, parafrazînd o vorbă faimoasă a unui personaj dintr-un mare roman, vin momente în care, dacă vrei să rămîi la fel, trebuie să te schimbi. Pentru revista noastră a venit un asemenea moment. O anumită conjunctură de piață care-l privește pe editorul Dilemei vechi și este dincolo de puterea noastră de influență, așezată peste tendința generală de subțiere a contingentului de cititori de publicații culturale, a făcut necesară o schimbare de ordin juridic-administrativ anume pentru a asigura viitorul Dilemei. Cum ziceam, proiectul cultural al revistei, principiile ei și direcția ei rămîn neschimbate, dar trăim vremuri în care orice proiect cultural trebuie dublat de o strategie de supraviețuire. Uneori, în versiunile fericite ale poveștilor de acest gen, supraviețuirea înseamnă dezvoltare și noi sîntem în această situație. Cu această schimbare, tocmai transformăm perspectiva unei crize într-o șansă de revigorare. De aceea spun că revista are destin: am întîlnit, la momentul potrivit, oamenii potriviți și iată-ne, siguri pe ziua de mîine, lucrînd pentru ziua de poimîine. Vom ieși, în curînd, pe piața noastră culturală cu noi produse sub brand-ul Dilema. Avem, deja, parteneriate consistente pentru unele dintre ele și sîntem în discuții promițătoare pentru altele. Dilema va fi revista pe care o știți, dar și ceva mai mult. Vom fi un fenomen cultural ceva mai amplu.

Nu mă îndoiesc că această veste bucură pe zecile de mii de cititori ai revistei noastre. În fond, faptul că am putut ajunge în acest punct li se datorează. Dacă n-am fi fost citiți de atîția ca dumneavoastră, n-am fi putut stîrni încrederea celor care au preluat de-acum, alături de noi, sarcina editării revistei și dezvoltării brand-ului. Dilema e în siguranță acum după ce, în pandemie și imediat după aceea, a fost aproape de dispariție. În ultimii doi ani, cu răbdare, am reușit să construim un plan de viitor și am reușit să-l transpunem în realitate. Nimic, însă, nu ar fi fost posibil dacă dumneavoastră nu ați fi rămas cititorii și cumpărătorii revistei.

Modul în care au fost depășite dificultăți așteptate și neașteptate în acest plan de viitor al cărui prim episod are loc astăzi, prin (re)apariția Dilemei, modul în care s-au aliniat astrele, cum se spune, și, nu în cele din urmă, sprijinul consecvent al unor oameni esențiali pentru viața revistei au dat Dilemei o nouă perspectivă. Ceea ce am obținut, repet, este siguranța unui viitor imediat și șansa de a ne construi singuri viitorul pe termen ceva mai lung. Poate fi, dacă vreți și așa, o poveste capitalistă de succes: s-au întîlnit cei care știu să facă Dilema, dar nu au mijloacele, cu cei care au mijloacele și dorința să facă Dilema, dar nu știu cum. Însă e mai mult decît atît. E o poveste a destinului acestei reviste.

Începînd din 2004, revista apare în regim privat. Așa va fi și de acum înainte. Începînd din 2006, revista a apărut ca produs al unui holding de presă. Nu va mai fi cazul. Vom fi singuri, cu toate avantajele și dezavantajele lipsei de afiliere. Grijile din spatele apariției revistei vor fi, indiscutabil, mai mari. Dar sînt convins că această sporită responsabilitate va scoate tot ce e mai bun din noi.

Avem un singur, imens, avantaj: forța brand-ului, dobîndită în ani. Oamenii care au decis să investească în proiect au vrut Dilema și nu o altă revistă. Oamenii care au decis să ne sprijine în alte feluri vor să sprijine Dilema și nu o altă revistă. De altfel, mai ales în anii de cînd sînt redactor-șef, am putut eu însumi constata cît de respectată este Dilema. Știu bine că acest prestigiu, singura „avere” reală a revistei, a fost construit de trecutele generații, în principal de fondatori. Dilema trăiește azi, și are resurse să trăiască și mîine, pentru că a fost bine și fericit fondată. Noi doar continuăm ceea ce au făcut, temeinic, alții înaintea noastră. Trebuie să o facem cu înțelepciune, adaptîndu-ne, pentru că lumea românească de azi nu mai are aproape nici o legătură cu lumea românească a anilor ’90. Așadar, cum ziceam, ca să continuăm, trebuie să schimbăm cîte ceva.

Știm că sîntem ceea ce oamenii de marketing numesc „un produs de nișă”. De altfel, toată branșa în care activăm este „o nișă” care, din cîte se vede, se tot îngustează. Poate că e normal să fie așa, deși toată lumea deplînge ca anormală scăderea interesului general pentru publicațiile de cultură. Cauza nu este, neapărat, scăderea generală a calității revistelor culturale, cît succesul colosal de public pe care îl are impostura din mediile informale. Revistele, de bine, de rău, au grijă pe cine publică și ce publică, încearcă să mențină un anumit nivel de rigoare și susțin o gîndire editorială cît se poate de coerentă. În schimb, Internetul, prin așa-zisele „platforme”, suportă orice. Și suportă în mod egal pe competent și pe impostor, decența și scandalul, prostia stridentă și inteligența calmă. Ghiciți și dumneavoastră, între decență și scandal, unde se va duce publicul mai degrabă?

Chiar și în aceste condiții, Dilema are un public consistent, al cărui profil ne este cunoscut. Sociologic, publicul nostru cuprinde oameni educați și culturalmente curioși, preponderent feminin, cu vîrste cuprinse între 35 și 65 de ani, care gustă lectura unor texte mai lungi decît mesajul pe WhatsApp și mai intense intelectual decît reel-ul de Facebook. Oameni care caută experiența îmbogățitoare a lecturii, nu salivează după imprecații, ci după cunoaștere. Oameni care citesc ca să afle, nu ca să juiseze după înjurătură, oameni care sînt instinctiv mefienți față de deștepții proștilor de pe Facebook și caută autori care chiar știu despre ce vorbesc. Oameni care înțeleg că umorul nu este mitocănie, ci o formă de decență. Oameni care știu că „inchizitorii morali” sînt, de fapt, ridicoli și că e o imensă diferență între un om de cultură și un derbedeu care citează, adesea anapoda, de prin Wikipedia. Oameni care se țin departe de activismul ideologic, dar nu sînt indiferenți din punct de vedere politic. Oameni care prețuiesc responsabilitatea. Sigur că acest gen de public constituie, azi, o „nișă”, dar ei sînt „nișa” noastră, cu ei Dilema a devenit ceea ce este și pe ei, mai ales, vom continua să-i servim.

Nu e nerealist să ne gîndim că acest public poate să crească, deși unii consultanți ne spun că ne-am cam epuizat „nișa”, iar creșteri de audiență nu prea mai putem avea decît cu prețul alterării serioase a identității noastre. Mai pe șleau, zic unii specialiști în piața media, dacă vrem mai mulți cititori, trebuie să facem mai mult scandal, să devenim polemici, să facem politică în limbaj vitriolant, să căutăm ceartă, să reducem nivelul dubitativ al textelor și să le facem mai asertive, să le scurtăm și să abandonăm efortul stilistic pentru a fi mai percutanți. Nu o vom face. Ținem mult să dăm cititorului nostru o experiență a lecturii cum nu are în alt loc în publicistica noastră. De aceea, după cum veți vedea, de pe site-ul nostru lipsesc cu desăvîrșire anunțurile publicitare care deranjează lectura. Nu vor exista pe www.dilema.ro cortinele care se trag pe neașteptate peste text cu reclame la cine știe ce reduceri, inserturile cu te miri ce, generate de mașinăriile Google după fiecare douăzeci de rînduri, de nu știi cînd începe și cînd se termină termină textul, „picăturile” publicitare care se scurg pe ecran de te întrebi unde anume trebuie să dai click ca să se oprească (și, de cele mai multe ori, cînd dai click să se oprească, se deschide o altă pagină publicitară!). Promovăm experiența liniștită a lecturii chiar cu prețul reducerii veniturilor din acest gen de publicitate.

Eu cred că există mulți oameni de profilul general al cititorilor noștri consecvenți, care nu s-au întîlnit cu revista noastră, încă. Din diferite motive, Dilema nu a ajuns încă sub ochii lor. În condițiile prăbușirii rețelei de distribuție din teritoriu și a babiloniei din mediul online, sîntem nevoiți să inventăm modalități prin care vom ajunge la acești oameni, „dilematici” fără să știe încă. Îi vom căuta noi, le vom arăta cine sîntem, le vom arăta că ne potrivim.

Nu sîntem, așadar, la început de drum, dar sîntem la o răspîntie și am decis o anumită cale. Este corect să mulțumim celor împreună cu care am străbătut ultimii douăzeci de ani. Ne-au ajutat mult, ne-am bucurat să fim colegi și să împărțim bune și rele. Le mulțumim, mai ales, că au înțeles de ce am decis să mergem pe calea noastră și că au făcut tot ce au putut ca să putem realiza această decizie. Vom continua să colaborăm în termenii unei înțelegeri economice pe care ne-o dorim stabilă.

Așadar, de-acum înainte, Dilema!

P.S. În final, adaug și un gînd pentru cei care ne detestă. Vestea că mergem mai departe și, mai mult, că ne dezvoltăm prin noi produse culturale sub brand-ul Dilema îi va irita, bănuiesc. Nu ne cerem scuze, ipocrit și sarcastic, că le aducem o veste proastă. Cu sinceritate, îi invităm să continue. Vigoarea obsesivă a aversiunii lor ne arată cît de mult contăm. Sper să nu se oprească din a ne citi cu înverșunare. Cînd nu le vom mai prilejui mici accese de ură, ne vom îngrijora. Puțin.