Groenlanda, între istorie și geografie

Istoria, uneori în complicitate directă cu geografia, are felul ei unic, ironic, frumos și spectaculos de a schimba perspectiva. O privire (nu neapărat rece) asupra Groenlandei, cea mai mare insulă din lume, poate fi un bun exemplu.

Insula a reprezentat și în trecut un oarecare interes pentru Statele Unite ale Americii. În 1868, de pildă, secretarul de stat William Seward a întocmit un raport în care motiva existența oportunității unei eventuale achiziții a Groenlandei de către statul american. Bogăția resurselor minerale și productivitatea numeroaselor pescării erau printre argumente. Cu un an înainte, domnul Seward negociase acordul de cumpărare a statului Alaska, aprobat ulterior de Congresul SUA. Încercarea diplomatului american cu privire la insula locuită de inuiți, însă, nu a avut succes. Deși la începutul secolului al XX-lea a mai existat o tentativă din partea ambasadorului american în Danemarca, Maurice Egan, în ceea ce privește transferul Groenlandei către Statele Unite, chestiunea a fost, se pare, mai degrabă abandonată, iar insula a rămas la statutul de colonie a Regatului Danemarcei, statut asimilat încă din secolul al XVIII-lea. Teritoriul, parte a continentului America de Nord din punct de vedere geografic, dar aparținînd, de drept, Europei, nu reprezenta totuși o prioritate în nici o ecuație internațională. Nu încă.

Pînă la un moment dat, cînd istoria a schimbat placa (nu pe cea tectonică) și Groenlanda a căpătat o importanță strategică la care nu fusese expusă înainte. Momentul coincide cu al Doilea Război Mondial. După ce Germania a ocupat Danemarca, Statele Unite ale Americii au încheiat un acord cu ambasadorul danez prin care au primit dreptul de a construi și de a folosi baze militare pe teritoriul insulei. Groenlanda a devenit totodată și un adecvat loc de colectare a informațiilor meteorologice, ajutînd Aliații să se orienteze cu ajutorul prognozelor de vreme.

După încheierea războiului, SUA au continuat să identifice potențial strategic în Groenlanda, pe fondul noii amenințări, Uniunea Sovietică. Ca atare, în 1951 s-a semnat un acord americano-danez, care le permitea în continuare americanilor să dezvolte și să opereze infrastructură militară pe insulă, în funcție de cum se va considera necesar la nivelul NATO.

Voci americane care au sugerat achiziționarea Groenlandei s-au mai auzit ulterior, dar statul danez a avut o poziție fermă în ceea ce privește chestiunea: Groenlanda, care din anul 1953 a trecut de la statutul de colonie la cel de zonă aparținînd Regatului Danemarcei, nu este de vînzare.

Între timp, insula a rămas teritoriu danez, dar și-a dobîndit autonomia. Și și-a păstrat importanța strategică, cu noi valențe. Istoria, firește, continuă. În decorul aranjat de geografie.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitoare, coprezentatoare și coautoare (comentariu și scenariu) a serialului documentar România construită.