Nu prea ai cum să nu te întrebi (sau ai, dar ce sens are?) dacă există vreo legătură între semnificația sărbătorii de Halloween, cu toată groaza și cu toate costumațiile ei, și anumite tradiții din spațiul românesc de la final de an, similare ca aspect și, pe alocuri, și ca manifestare. Răspunsul îl putem deduce din puțină istorie.
Halloween-ul își are originile într-o sărbătoare celtică de acum mai bine de două mii de ani. Numele-i mai puțin important (se numea Samhain în irlandeză, care se traduce prin sfîrșitul verii), ceea ce semnifica această sărbătoare fiind, de fapt, relevant: marca noul an și cădea în jur de 1 noiembrie, după calendarul modern.
Celții credeau că, în noaptea de dinaintea noului an, spiritele celor morți mai dădeau tîrcoale printre cei vii și că, astfel, tot felul de demoni puteau coborî pe pămînt cu diverse misiuni. Pentru a întîmpina cumva pregătiți aceste entități supranaturale, celții lăsau afară mîncare drept ofrandă, aprindeau focuri de tabără și se deghizau ei înșiși în tot soiul de monștri înfricoșători pentru a se apăra.
Prin secolul al VIII-lea, Papa Grigorie al III-lea a mutat Sărbătoarea Tuturor Sfinților din luna mai pe data de 1 noiembrie. Cel mai probabil, de atunci, între vechea sărbătoare a celților și sărbătoarea Bisericii Catolice a avut loc un transfer de tradiții. Ziua Tuturor Sfinților se numea în engleza medie All Hallows, astfel încît noaptea de dinaintea sărbătorii, ajunul, s-a numit All Hallows’ Eve. Sau Halloween.
Secolul al XVI-lea găsea regiunile din Irlanda și Scoția (moștenitoare ale culturii celtice) cu următoarea tradiție în noaptea numită All Hallows’Eve: copiii se deghizau în creaturi înfricoșătoare și colindau pe la casele cunoscuților și străinilor deopotrivă pentru a primi dulciuri. Iar apoi, abia prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a ajuns în Statele Unite ale Americii. Imigranții din Irlanda și Scoția care au mers în SUA au luat cu ei și tradiția umblatului după dulciuri în noaptea de la finalul lunii octombrie. În timp, americanii și-au pus amprenta specifică și au adaptat ritualul dîndu-i forma celebrului trick or treat, sintagma apărută, se pare, cîndva în jurul anului 1920, dar răspîndită după al Doilea Război Mondial, cînd zahărul nu mai era raționalizat.
Altfel, orice sărbătoare care invită la alungarea spiritelor rele și la înfruntarea fricilor poate fi de bun augur. Referitor la aportul de zahăr nu mă pronunț. Nici la dovleacul cioplit.