Monet, Churchill și ceața londoneză

Cîndva, pictorul impresionist Claude Monet a spus astfel: „Îmi place atît de mult Londra! Dar fără ceață, Londra nu ar fi un oraș frumos. Ceața este cea care îi conferă magnifica lărgime a orizontului”. Ar fi fost Winston Churchill de acord, oare?

Un mare admirator al lui Monet știm sigur că era, cum de altfel știm și că îi aprecia și pe Édouard Manet și pe Paul Cézanne, pictori de la care s-a inspirat în propria-i interacțiune cu șevaletul și pensula. Pictura a fost una dintre marile pasiuni ale omului politic britanic, care găsea în această activitate maniera perfectă de a se destinde și de a intra într-o altă lume decît cea politică, mai ales în momentele cele mai gri ale carierei sale. Churchill și-a cultivat intens pasiunea și a pictat mai mult de cinci sute de lucrări de-a lungul vieții.

Astfel, nu-i de mirare că agentul său literar Emery Reves a decis să îi dăruiască un tablou semnat Claude Monet cu ocazia aniversării a 75 de ani, în anul 1949. Este vorba despre o lucrare din seria „Charing Cross Bridge”, pe care artistul a realizat-o în timpul vizitelor sale la Londra. Monet stătea la vestitul hotel Savoy, iar priveliștea de la fereastra sa, care dezvăluia misterioasa și maiestuoasa Tamisa, cu Palatul Westminster pe fundal, i-a oferit cadrele perfecte de imortalizat pe pînză. Claude Monet a creat mai multe tablouri inspirat de această imagine, printre care și tabloul primit de Winston Churchill, care redă podul feroviar Charing Cross Bridge (numit și Hungerford Bridge) ce traversează Tamisa învăluită într-o ceață densă și gălbuie. Undeva în colț se poate întrezări și clădirea Parlamentului.

Capodopera primită în dar (datată de Monet cu anul 1902) i-a plăcut lui Churchill, care i-a găsit locul în casa lui de la țară, Chartwell, în sala de pictură, acolo unde adesea nu doar picta, ci își petrecea timpul și cu diverși oaspeți. Aproape mereu cu un trabuc aprins în mînă. Și nu au fost puține trabucurile aprinse de Winston Churchill, avînd în vedere că la un moment dat ajungea și la zece pe zi. „Victimă” a fumului astfel produs a fost chiar tabloul lui Monet „Charing Cross Bridge”. Ceața densă care învăluia Tamisa ilustrată de pictor a fost accentuată de un strat de funingine depusă de-a lungul anilor de la trabucurile fumate de Churchill (și probabil și de la focul din șemineu).

Recent, tabloul a fost prezentat public pentru  prima oară la Londra, la Galeria Courtauld, în cadrul unei expoziții care adună mai multe lucrări ale pictorului francez ce redau perspective asupra Tamisei. Înainte de a fi expus, tabloul lui Churchill a fost recondiționat, adică curățat de stratul de funingine lăsat moștenire fără voie de omul politic, și readus la starea sa inițială.

Deasupra Tamisei a rămas doar ceața picurată din pensula lui Monet, fără tușa accidentală a lui Churchill, care sigur zîmbește amuzat pe undeva. Și aprinde un trabuc.