Un Oppenheimer mai mic

Unii istorici zic că luna august nu-i o lună prea bună în istorie, prin prisma evenimentelor care s-au întîmplat. Unul dintre momentele nefericite de pe lista nefastă a lui august este și atacul nuclear lansat de Statele Unite ale Americii asupra Japoniei din 6, respectiv 9 august 1945.

Dar că a existat un film despre proiectul Manhattan și atunci, în epocă, știați?

Din distribuție: J. Robert Oppenheimer, generalul-locotenent Leslie Groves și Albert Einstein. Chiar ei. Personajele istorice și-au jucat rolul din viața reală într-un scurtmetraj din 1946, care relatează despre derularea proiectului Manhattan de dezvoltare a primei arme nucleare din istorie.

Numit Atomic Power, filmul punea în evidență în primul rînd imensul progres tehnologic realizat prin crearea așa-numitei bombe atomice și rezuma derularea proiectului de cercetare. Apar și cîteva sugestii referitoare la riscurile pe care le presupune nașterea acestei noi forțe, forța nucleară, dar sînt cumva dezamorsate de exprimarea speranței într-o lume, totuși, pașnică și responsabilă. Contextul este cu totul diferit față de cel al lui Oppenheimer din 2023, cu 13 nominalizări la Oscar, dar problema privitoare la moralitateai dezvoltării armelor nucleare rămîne cumva aceeași. Și probabil nu se va schimba prea curînd în istorie. Poate doar să capete nuanțe în funcție de circumstanțe. Dacă și cît a fost bine sau dacă și cît a fost rău poate reprezenta o întrebare prea matematică pentru istorie.

Atomic Power a fost lansat pe 9 august 1946 ca parte dintr-o serie de minidocumentare produsă de publicația Time, iar cei mai mulți americani au putut vedea filmul în cinematografe, întrucît doar vreo 45.000 de gospodării aveau televizor la acel moment. Pe cît de mare a fost în istorie rolul celor trei personaje amintite mai sus, pe atît de redusă a fost prezența lor în filmul (și acesta scurt, e drept) din 1946. Domnul general-locotenent Groves are o singură replică, iar domnul Einstein, de asemenea, chiar dacă apariția sa este mai generoasă în spațiul producției. Domnul Oppenheimer apare într-o singură scenă, în camera de control, înainte de detonarea bombei-test, alături de prietenul său Isidor Isaac Rabi, consultant al proiectului de cercetare, căruia îi zice: „Totul a trecut pe control automat. Mizele sînt foarte mari de data asta”. Acesta răspunde: „O să funcționeze bine, Robert, și sînt sigur că nu o să ne pară niciodată rău pentru asta”.

„Vom ști în 40 de secunde”, a conchis Robert Oppenheimer.

De fapt, nu știm exact nici acum. C-așa-i istoria. Nu-i matematică.

Și, desigur, continuă.