Vinul de gheață

Sună bine în toiul verii, dar nu este cum sună. Nu în sensul că nu este bun, doar că nu este de gheață. Dar a fost așa cîndva. La cules.

Istoria-i de prin secolul al XVIII-lea, de undeva din Germania, din regiunea Würzburg – acolo unde a fost în cantonament echipa națională de fotbal a României pentru Campionatul European de Fotbal 2024. Fără nici o legătură directă, doar ca detaliu indirect.

Se pare că în anul 1794, pe acolo, prin regiune, un îngheț neașteptat a venit peste plantațiile de viță-de-vie. Teoretic, totul era compromis. Ce puteai să mai faci cu strugurii înghețați pe butuc? Practic, istoria oferea totuși două opțiuni (aproape mereu o face, mai ales în ciuda teoriei): abandonarea culturilor de vie afectate sau culegerea lor în starea în care se aflau la acel moment pentru a încerca să salvezi ceva. Viticultorii din zonă au ales a doua variantă a istoriei, nu au vrut să renunțe la culturile lor de viță-de-vie, așa că au cules strugurii înghețați, pe care i-au trecut apoi prin toate procesele (disponibile la acel moment) necesare transformării lor în vin. Rezultatul? Foarte dulce. Complet diferit de orice mai produseseră vreodată, dar nu în sensul rău, dimpotrivă. Vinul făcut din strugurii înghețați s-a dovedit a fi unul deosebit, un vin desert prețios. Avînd în vedere că doar apa din bobul de strugure îngheață, nu și zaharurile sau alte componente, băutura rezultată a fost una mai concentrată decît în mod normal, mai densă, dulce și aromată. De-a dreptul o licoare, denumită „eiswein” în zona Germaniei și Austriei, adică „vin de gheață”.

Accidentul cu înghețul, însă, era greu de reprodus, iar vinificarea strugurilor înghețați a rămas cumva mai degrabă la voia întîmplării. Pînă spre 1960. Atunci, Hans Georg Ambrosi, considerat „tatăl vinului de gheață”, a studiat și a îmbunătățit tehnica obținerii acestei băuturi, iar ulterior s-au pus și bazele legislației pentru producerea eiswein-ului. Băutura nu numai că a devenit una populară în acest mod, dar și-a cîștigat și titulatura de rege al vinurilor desert. Un rege al vinurilor cu un „tată”... din România. Hans Georg Ambrosi s-a născut la Mediaș și a emigrat în Germania în 1947, după naționalizare, iar străbunicul său, Michael Ambrosi, a fost unul dintre cei care au contribuit semnificativ la replantarea Europei cu viță-de-vie după distrugerile provocate de filoxeră în secolul al XIX-lea.

În prezent, vinul de gheață se produce în multe părți ale lumii, însă reprezentanții de seamă sînt Canada, Germania și Austria. România are și ea performanțe bune la acest capitol, căci doar nu întîmplător în Transilvania s-a născut tatăl eiswein-ului. E drept, cu vinul de gheață nu-i ușor, ci riscant, căci trebuie să lași strugurii pe butuci pînă dă înghețul, iar pierderea lor este întotdeauna o opțiune. Dar ce lucru bun în istorie iese fără (măcar un pic de) risc?