Este tăcerea o datorie religioasă pentru femei?

În august 2024, la trei ani după ce au preluat controlul Afganistanului, regimul taliban de la Kabul continuă să impună virtutea cu parul și să edifice moralitatea nației mai ales pe socoteala femeilor care sînt reduse la statutul de personal domestic. De cînd au revenit la conducerea Afganistanului în august 2021, talibanii au adoptat o serie de legi care au îngrădit din ce în ce mai mult și au sfîrșit prin a elimina însăși noțiunea de libertate pentru femei. Astfel, în Afganistan, în acest moment, femeilor le este interzis prin lege să meargă la școală dincolo de cursurile primare (practic, le este oprit accesul la educație odată ce au atins pubertatea); să se plimbe în parcuri; să meargă la sală sau la saloanele de frumusețe care au fost închise de autorități. De asemenea, au fost reinstituite legi din vechiul regim taliban, în vigoare pînă la invazia SUA din 2001: femeile trebuie să respecte un cod vestimentar strict și să își acopere corpul în întregime, inclusiv fața, prin purtarea infamei, de acum, burqa. De luna trecută, afganelor nu le este permis să se uite direct la nici un bărbat care nu le este rudă de sînge sau prin alianță. Pînă și taximetriștii sînt penalizați dacă iau o femeie care nu este însoțită de o rudă de sex masculin. Mai mult, au fost reintroduse biciuirea și lapidarea femeilor acuzate de adulter. Totul în numele religiei, al islamului pe înțelesul talibanilor din Kandahar, provincie cunoscută pentru extremism, de unde și provin majoritatea liderilor aflați astăzi la conducerea Afganistanului, inclusiv Hibatullah Akhundzada, clericul care ocupă actualmente funcția de lider suprem. În cei trei ani de guvernare talibană, cele 14 milioane de femei și fete din Afganistan au continuat să își piardă drepturile și libertățile. Însă ultimul set de legi le ia femeilor din Afganistan pînă și vocea. Din august 2024, le este interzis să vorbească în public. Restricția nu vizează doar vreun potențial discurs ținut de o afgană în public. Nu. Legea interzice ca vocea să le fie auzită pînă și în stradă. Femeile nu au voie să fie auzite vorbind, citind sau cîntînd nici chiar de sub fereastra casei. Cu alte cuvinte, pînă și ecoul unei femei este cenzurat.

Tăcerea, o virtute feminină

Înainte de a ne consola rapid cu faptul că noi, în Occidentul luminat, sîntem departe de aceste obscurantisme afgane, merită să facem un scurt detur prin lunga istorie, inclusiv în Occident, a cenzurării vocilor feminine în public. Cunoscuta clasicistă Mary Beard a publicat în 2017 o carte, Women and Power. A Manifesto, în care identifică începuturile cenzurării vocii femeilor chiar în prima manifestare a literaturii europene. Unul dintre episoadele celebre din Odiseea lui Homer ne-o înfățișează pe Penelopa cea veșnic fidelă lui Odiseu, care își respinge pețitorii. La un moment dat, Homer o înfățișează pe Penelopa părăsind gineceul și adresîndu-se adunării masculine. Este rapid întreruptă de Telemah, fiul pe care îl are cu Odiseu, care îi spune că vorbitul este treaba bărbaților. Să îi lase pe bărbați să discute, ea să se retragă în gineceu. Ceea ce Penelopa aparent și face, lăsînd pe seama bărbaților treaba serioasă a vorbitului public. Cuvîntul pe care îl folosește Homer, muthos, desemnează precis acest tip de vorbire: în public, cu autoritate. Din fericire, astăzi, în majoritatea țărilor lumii, femeile pot să vorbească în public cu autoritate. Totuși, vocea unei femei este încă percepută ca o slăbiciune, ceva ce trebuie ori ajustat la standarde masculine, ori voalat să corespundă unui ideal de sensibilitate feminină. Spre exemplu, în actuala cursă pentru Casa Albă, se fac adesea referiri la vocea candidatei democrate, Kamala Harris, mai ales la rîsul ei descris de adversari drept „cotcodăcit” (cackling). Vezi Doamne, tonul prea ascuțit al vocii și al rîsului ar discredita-o ca fiind neserioasă. Nu că ar exista o formulă cîștigătoare cînd vine vorba de vocea femeilor. Vocea serioasă a lui Michelle Obama era percepută de aceiași republicani care astăzi o cred neserioasă pe Kamala Harris ca fiind veșnic combativă, tipică pentru o „femeie neagră furioasă” (angry black woman). În Occidentul laicizat, aceste prejudecăți, perpetuate de-a lungul secolelor, nu mai sînt de mult justificate prin apelul la autoritatea scripturală. Prejudecățile rămîn, justificările se schimbă. În Afganistan, însă, avem cazul unei societăți în care vocea femeilor este cenzurată în numele religiei.

Tăcerea, o datorie religioasă pentru afgane

Setul de legi adoptate în august de către guvernul taliban de la Kabul au menirea de a „propaga virtutea și a preveni viciul”. Ca de obicei, femeile sînt prototipul pentru probarea noilor standarde de virtute. Cum arată această impunere incrementală a standardelor de virtute feminină? Să luăm cazul unei prezentatoare de televiziune. Înainte de retragerea forțelor aliate din Afganistan, televiziunile afgane aveau multe prezentatoare femei, cele mai multe apărînd pe ecran cu capul acoperit de un hijab. Imediat după revenirea talibanilor la conducerea țării în 2021, li s-a cerut prezentatoarelor să înceapă să își acopere fața, chiar dacă simbolic, de exemplu cu o mască sanitară (că tot se obișnuiseră în timpul pandemiei). În 2022, o nouă lege cerea femeilor să își acopere fața cu totul, inclusiv ochii. Majoritatea femeilor s-au întors la burqa, iar prezentatoarele au început să poarte niqab. Acum li s-a interzis afganelor să li se audă vocea în public, ceea ce înseamnă că destul de curînd televiziunile afgane vor fi epurate cu totul de prezența feminină. Justificarea talibanilor este religioasă și se referă mai ales la noțiunea de „fornicare cu urechea”, luată dintr-o hadith, în care vocea femeilor este considerată o armă de seducție, al cărei potențial ademenitor trebuie restrîns pentru uzul strict al soțului.

Pentru afganele de astăzi, tăcerea este o datorie religioasă. Doar o femeie a cărei voce nu se aude în public este considerată o bună musulmană și, prin urmare, o bună cetățeană. Aceste biete sirene voalate au ele gurile legate. Nici un afgan nu trebuie să se lege de catarg pentru a scăpa de vraja vocii lor. A avut statul grijă să le pună călușul în gură.