Meseria de librar: vocație, pasiune sau simplu job?

Ce înseamnă să fii librar? Mai mult decît un simplu vînzător de cărți, librarul este, înainte de toate, un cititor pasionat, un ghid discret care știe să te conducă printre pagini, autori și povești. Stăpînește tehnici de vînzare, gestionează stocuri și aranjează vitrine, dar adevărata lui misiune începe atunci cînd cineva îi cere „o recomandare bună”.

În România, librarii care își trăiesc cu adevărat vocația nu sînt ușor de întîlnit. Dar există. Doi dintre ei lucrează la Kyralina, singura librărie franceză din țară – un loc care e mai mult decît un spațiu de vînzare, e o comunitate vie, în care cărțile devin punți între oameni. Profitînd de luna martie, luna francofoniei, am stat de vorbă cu Elena Gheorghica și Mathieu Fabre, doi dintre librarii de la Kyralina. Am discutat despre bucuria lecturii, despre meseria (sau vocația) de librar și despre puterea literaturii într-o lume tot mai prinsă în capcanele rețelelor sociale.

„Eu nu spun «Mă duc la muncă», ci «Mă duc la librărie»” – interviu cu Elena GHEORGHICA, librar la Kyralina

Ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria de librar?

Un librar nu e doar un vînzător, pentru că vorbim despre cărți, or lectura este ceva personal, subiectiv. Cred că există o diferență între „a lucra într-o librărie” și „a trăi într-o librărie”, ceea ce automat înseamnă că și librăria ajunge să trăiască în tine. Odată ce devii librar nu prea poți delimita timpul personal de cel profesional, deși un librar, contrar credințelor, citește foarte rar în timpul muncii.

De ce ați ales să deveniți librar?

Nu am ales, librăria m-a ales pe mine, un hazard al vieții. Dar îmi place pentru că e o muncă în care ai posibilitatea să-ți lași amprenta. Într-o corporație ești ca o rotiță dintr-un mecanism, însă aici, și mă refer la Kyralina, ești încurajat să fii tu. Kyralina nu e doar o librărie, ci un nucleu cultural și francofon și un loc de întîlnire pentru cititori pasionați. Sîntem inima unei comunități. Trăim printre cărți, cu cititorii noștri, pentru că avem un public fidel. Și, chiar dacă ar părea că trăim într-o bulă, vorbesc despre o comunitate reală care se înnoiește permanent. Iar lucrul acesta este o bucurie reală, în lumea alienată în care am ajuns să trăim. Este liniștitor să vezi că unele lucruri pot să meargă firesc. De aceea, eu nu spun „Mă duc la muncă”, ci „Mă duc la librărie”.

Care este publicul librăriei Kyralina?

Avem deopotrivă cititori francezi și români. Avem copii mici, avem seniori. Se creează cercuri concentrice în jurul acestei librării, dar nu pentru că ar fi vorba despre o librărie franceză, ci pur și simplu pentru că e o librărie firească, unde legi legături cu oamenii. Cunoști o doamnă, care la un moment dat rămîne însărcinată, iar mai apoi ajungi să îi recomanzi copilului ce să citească. Uluitor. Pot spune că de-a lungul anilor am dezvoltat o reală relație de prietenie cu cititorii noștri.

Le recomandați ce să citească?

Mi se cer recomandări de multe ori pe zi, și tocmai asta îmi place la meseria asta. Pentru că ai parte de conversații interesante, nu doar încasezi banii pe o carte, întrebi „Card sau cash?“ și cu asta se termină interacțiunea. Pentru că esența meseriei de librar este să recomanzi cărți. La noi, în plus, chestionăm și nivelul de franceză al cititorilor care nu sînt francezi. Dacă ne spun că abia au început să învețe, avem o gamă de cărți special concepute pentru începători. Apoi ne interesăm de gusturile cititorilor, ce temă sau gen ar prefera. După ce strîng toate informațiile, încerc să dau mai multe opțiuni, nu mă limitez doar la o singură recomandare. Opțiunile sînt suficient de asemănătoare și diferite în același timp, dacă e roman polițist poate fi un autor nordic, sau francez, sau român. Iar testul meu „suprem” este să-i îndemn pe cititori să răsfoiască. Eu consider că o carte te cheamă sau nu. Mereu așa am ales cărțile, le deschid la întîmplare, citesc cîteva fraze. Și doar cînd am cumpărat cărți online mi s-a întîmplat să mă înșel.

Ce cărți preferați dumneavoastră?

Cred că unul dintre minusurile meseriei de librar este că, citind foarte mult, capeți o formă de „autoimunizare”. Exigența crește și nu mai ești atît de ușor de impresionat. Înainte să fiu librar citeam o carte odată. Acum am cel puțin trei cărți, total diferite, contexte diferite, pe care le citesc în paralel. Și criteriile mele au evoluat. Am început într-un punct, apoi m-am dus în direcții pe care nu le-aș fi bănuit. Bineînțeles, au rămas „fixismele”, precum literatura SF, pe care o adoram în copilărie, călătoriile în spațiu (am crescut cu Jules Verne). Această plăcere însă s-a ramificat – în prezent merg, de exemplu, pe direcția de „apocalipsă ecologică”.

Ca cititor pasionat, ce urmăriți într-o lectură?

Cînd citești o carte, ies din ea trei capete, ca la balaur. Intertextualitatea trebuie urmărită. Trebuie să mă implice emoțional și intelectual foarte mult. De altfel, unul dintre singurele motive pentru care m-aș certa cu cineva ar fi despre o carte. Cărțile trebuie să nască pasiuni, să atingă convingerile și temerile noastre. O carte care nu naște pasiune înseamnă că nu te-a atins foarte mult.

Puteți convinge pe cineva să citească?

Poți convinge pe cineva să citească doar fără să pară că vrei să-l convingi. Să arunci o sămînță și să aștepți, să speri că va încolți. Eu nu cred în lectura obligatorie, ci în puterea exemplului. Teoretic, un om care intră într-o librărie și care nu citește prea mult e cineva care vine după un ajutor. Dacă îmi spune că nu a citit nimic, de multă vreme, identific o pasiune comună, aflu, de pildă, ce meserie are, ce i-a plăcut ultima oară să citească și identific o carte care ar putea să-i vorbească. Încep să-i vorbesc despre cartea aceea, ce mi-a plăcut la ea, de ce cred că i-ar vorbi. Or, dacă un librar adevărat îți va vorbi despre o carte, o va face întotdeauna cu pasiune. Și cred că pasiunea pentru lectură poate fi contagioasă.

„Cărțile ajung de multe ori să ne unească” – interviu cu Mathieu FABRE, librar la Kyralina

În Franța există studii pentru a deveni librar?

Da, în Franța există mai multe cursuri de pregătire pentru a deveni librar. Cel mai cunoscut este cel al INFL (Institut National de Formation de la Librairie), unde cel mai căutat este un curs de doi ani de lucru-studiu care combină teoria cu multă practică în librării. Desigur, teoretic, aceste studii nu sînt obligatorii pentru a practica această profesie. Dar în realitate, întrucît aceste cursuri de formare există și sînt urmate de mulți oameni, devine mai dificil să fii angajat într-o librărie fără a avea această bază profesională.

A fi librar este o profesie sau o vocație?

Teoretic, este o meserie. Dar, în realitate, este o vocație pe care o descoperim adesea în timp. Nu îmi plănuisem să devin librar, dar am ales să-mi termin studiile cu un Master 2 în „Meserii de carte”, dintr-un oarecare hazard, iar acest hazard mi-a plăcut. Astăzi sînt librar de zece ani, inclusiv patru ani la Kyralina.

La Kyralina ați inițiat chiar un club de lectură?

Da, clubul de lectură a început în septembrie 2022. Nu am vrut să ne limităm la o singură carte, ci să lăsăm membrii clubului să aleagă mai multe lucrări ale aceluiași autor. Alternăm între un autor și o autoare. Am vrut să evităm restricționarea schimburilor de idei. Să citești mai multe lucrări ale aceluiași scriitor oferă o mai bună înțelegere a universului său creativ. Mi s-a părut interesant să explorez conexiunile dintre stil și idei în mai multe cărți.

Ați afirmat că vă place să călătoriți, dar că cele mai frumoase călătorii sînt cele literare.

Da, pentru că prin cărți călătorim mai des, mai departe și oriunde vrem – în spațiu și în timp. Dacă ne permitem acest obicei zilnic de a merge într-o călătorie printr-o carte, viața devine mai bogată. Întîlnești mai mulți oameni prin personaje, astfel descoperi mai multe și despre tine. O carte oferă mai multe oportunități de evadare decît o călătorie fizică.

Pentru unii, literatura este doar o fantezie fără legătură cu realitatea...

Nu sînt de acord. Chiar și cînd vorbim despre o utopie sau distopie, un autor nu se poate detașa complet de mediul său. Chiar și cînd vorbim de fantezie, inima ficțiunii rămîne ancorată în realitate: psihologia personajelor o reflectă pe cea a oamenilor din jurul autorului.

Cu alte cuvinte, literatura ne ajută să înțelegem mai bine realitatea?

Literatura ne permite să explorăm idei și personaje. Cu cît citim mai mult, cu atît ne îmbogățim și ne diversificăm gîndurile, ceea ce ne lărgește și viziunea asupra lumii. Uneori lectura este chiar mai benefică decît o conversație, deoarece cititul ne oferă mai mult timp pentru a ne dezvolta ideile. Într-o discuție, desigur, există un schimb de idei, dar sîntem limitați de instantaneu și de multe ori cele mai bune idei ne vin ulterior, cînd este prea tîrziu să le spunem.

Poate fi lectura un antidot pentru vremurile noastre?

Cititul este luxul de a reveni la o idee, de a lucra la ea, de a gîndi. Literatura dezvoltă imaginația. O carte ne permite să vizualizăm mental peisaje sau personaje, în timp ce un film oferă totul, fără mult efort. Și apoi, lectura ne întărește capacitatea de atenție, pe care mulți oameni, prinși în rețelele de socializare, o pierd. Pe TikTok, de exemplu, atenția mentală este limitată la cîteva secunde. O carte îți permite să urmărești o poveste de la început pînă la sfîrșit, să rămîi atent la detalii, să memorezi logica evenimentelor.

E nevoie de disciplină pentru a citi?

Consider că astăzi, în fața multor distrageri, trebuie să menținem disciplina personală. Auzim adesea: „Dacă aș avea timp, aș citi mai mult”, dar timpul nu s-a micșorat, mai degrabă voința s-a risipit. Să alegi între vizionarea unui film sau citirea unei cărți e o chestiune de priorități. A spune că nu avem timp să citim este adesea o scuză. Chiar și după o zi obositoare, poți alege un text mai ușor pentru a nu pierde obiceiul de a citi. Personal, citesc reviste sau ziare de specialitate dimineața, un eseu după-amiaza, cînd nu lucrez, iar seara o rezerv literaturii.

Cum „citiți” nevoile unui cititor care vă cere sfaturi?

Aplic, într-un fel, un chestionar mental. Plec de la obiceiurile de lectură ale cititorului: îi țintesc dorințele, un stil, o temă, o epocă, un subiect... Reduc și rafinez, pe cît posibil, posibilitățile de a le identifica așteptările. Evident, nu pot citi fiecare carte care apare, dar știu suficiente cărți pentru a direcționa cititorii către titluri potrivite.

Ați recomandat vreodată o carte care nu v-a plăcut?

Da, mi s-a întîmplat, dar sînt mereu onest cu cititorul. O carte nu poate fi pe placul tuturor, dar cred că există o carte pentru fiecare dintre noi. Ceea ce nu m-a atins personal poate fi o revelație pentru altcineva. Tocmai această diversitate de opinii este frumusețea lecturii. Dacă cineva îmi spune: „Nu știu ce să citesc, dă-mi o idee”, atunci apelez la cărți care mi-au plăcut mie sau sînt destul de populare pentru a atrage un public divers.

Și care este publicul librăriei Kyralina?

Este un public loial, care se reînnoiește constant. Cred că un public de librărie se construiește și prin relația cu librarii. Legătura dintre librar și cititor depășește cu mult relația vînzător-client. Cînd cunoști gusturile unui cititor, descoperi și o parte din personalitatea acestuia. Și, dacă un librar își face bine treaba, această relație devine o prietenie. Și este un schimb bidirecțional: de mai multe ori eu însumi am primit recomandări de lectură de la clienți. Cărțile ajung de multe ori să ne unească.