Alegeri

Cînd, la cîteva zile după ce și-a preluat mandatul, Marcel Ciolacu a făcut o călătorie cu metroul, poate că unii cetățeni români au crezut că la putere a venit un „om normal”, dintre ei. Peste cîteva săptămîni, dl Ciolacu a făcut un drum și cu trenul, ceea ce a întărit ideea că România are un premier mai aproape de oameni.

Cînd Marcel Ciolacu a început să vorbească despre inflație și să spună cît de multe produse poate cumpăra el cu o sută de lei, mulți români și-au dat seama că „bate cîmpii”. Și ei, oamenii cu adevărat normali, mergeau la piață sau în supermarket-uri, dar suta de lei se consuma foarte repede, pe cîteva mărfuri, nicidecum așa cum povestea premierul. De altfel, Marcel Ciolacu a tot insistat în timpul mandatului său să îi convingă pe români că inflația este redusă. O greșeală, pentru că inflația este indicatorul economic cel mai ușor de măsurat și de controlat de cetățeni, și anume la cumpărături. 

Cînd premierul a spus că ia meditații la economie, mulți români au văzut adevărul, și anume că Marcel Ciolacu este complet nepriceput la economie. De asemenea, meditațiile la limba engleză au arătat că premierul vorbește de fapt limba gimnastică, adică din mîini.

Cînd guvernele Ciucă și Ciolacu au crescut deficitul bugetar și datoria publică, oamenii au înțeles că România funcționează pe datorie. Probabil că deficitul bugetar nu spune foarte mult publicului larg, dar datoria publică (sub diversele ei forme, pe secundă, pe cap de locuitor, ca procentaj din produsul intern brut) a atins zona sensibilă a publicului. Cu atît mai mult cu cît cetățenii au înțeles că datoria de astăzi va fi plătită de copiii lor. O sintagmă destul de populistă, dar totuși reală. 

Cînd președintele Iohannis a decis să aducă PSD la guvernare, unii au crezut în ideea de stabilitate politică și economică. Atunci cînd, însă, generalul Ciucă a fost ales președintele PNL, mulți au văzut disonanța perfectă. Un general, altfel un om cumsecade, aproape simpatic, care a lucrat o viață la stat, a ajuns șeful unui partid al antreprenorilor și al profesiilor liberale. Unii dintre votanții tradițional liberali nu au digerat prezența în fruntea PNL a unui general de carieră. 

Cînd guvernele Ciucă și Ciolacu au continuat să crească numărul de angajați la stat, zona liberală a societății a fost din nou nemulțumită. Sectorul privat lupta să își păstreze angajații, în timp ce statul „patronat” de Ciucă și Ciolacu angaja fără probleme furînd forță de muncă de la firmele cu capital privat. 

Cînd salariul minim a crescut agresiv, PNL a protestat, dar, în Guvern fiind, nu a putut sau nu a vrut să blocheze această măsură. De asemenea, liberalii din Guvern nu au catadicsit să schimbe o legislație simplă și incorectă, și anume ca angajații part-time să nu plătească un nivel al contribuției și impozitului pe venit egal cu cei care lucrează cu normă întreagă.

Cînd nici un guvern din ultimii ani nu a reușit să găsească o soluție pentru așa-numitele pensii speciale, publicul a fost dezamăgit. Problema este că unele pensii speciale chiar nu se pot rectifica, dar politicienii de la putere nu au avut nici curajul să explice mecanismul pensiilor speciale și nici hotărîrea de a le elimina. 

Cînd Guvernul Ciolacu a recalculat pensiile, o parte dintre pensionari s-au simțit nedreptățiți. Dar Executivul a preferat să vorbească doar despre pensiile care au crescut, nu și despre nemulțumirile care au apărut cu ocazia recalculării.

Cînd, anul trecut, Guvernul Ciucă a introdus un impozit pe cifra de afaceri pentru companiile mari, politicienii liberali nu au schițat nici un gest. Nimic în apărarea unor companii care erau obligate să achite un impozit incorect și complet atipic pentru sistemul fiscal modern. Companiile mari au protestat, dar glasul managerilor lor nu a fost auzit de liberali. 

Cînd s-a aflat despre Marcel Ciolacu că a făcut cîteva călătorii cu un avion privat (cazul Nordis), cetățenii au înțeles că „omul normal” Ciolacu nu există. De fapt, Marcel Ciolacu a intrat în campania electorală ca un „om normal” și a ieșit ca un socialist „de caviar”. 

Cînd PNRR a fost defectuos executat, publicul a avut încă o confirmare că Guvernul nu poate atrage banii europeni pe care îi are la dispoziție. De asemenea, susținătorii liberali au văzut că unele reforme din PNRR sînt amînate sine die. 

Cînd Guvernul Ciolacu a introdus o derogare a legii responsabilității fiscal-bugetare pentru a nu aplica măsuri de oprire a creșterii cheltuielilor bugetare, cei din sectorul privat au înțeles că, în următorii ani, ei vor achita nota de plată a reducerii deficitului bugetar. 

Cînd, în numele stabilității, guvernele nu iau nici o măsură de restructurare a aparatului bugetar, ci fac doar o serie de cosmetizări, publicul larg, din afara sistemului public, a înțeles că administrația, împănată cu clientelă politică, este protejată și sectorul privat este lăsat la voia piețelor.

Guvernările Ciucă și Ciolacu au refuzat să vadă nemulțumirile societății. În aceste condiții, alegerile electorale pot părea ciudate. Doar că, de data aceasta, poate surprinzător, publicul și-a adus aminte la vot de guvernele Ciucă și Ciolacu.