Cînd s-a pierdut piața liberă pe drum

Taxele vamale impuse de Donald Trump nu fac decît să confirme un simptom care bîntuie în economia mondială. Și anume, descurajarea concurenței și dorința de a domina piața. Nu este un fenomen care a apărut odată cu președintele american, ci l-am văzut manifestat tot mai puternic după pandemie și odată cu declanșarea războiului din Ucraina.

Pandemia a scos în evidență dependența unor economii de cea chineză. Blocarea sau încetinirea lanțurilor de aprovizionare care a avut loc în acea perioadă a adus ideea de a oferi facilități companiilor să își mute producția din Asia înapoi în Europa sau în America. 

Primul pas făcut în această direcție s-a materializat în programe de susținere a proiectelor de investiții derulate pe teritoriul statelor membre (în cazul Uniunii Europene) sau în SUA (prin așa-numita legislație de luptă cu inflația). Europenii au criticat vehement legislația americană susținînd că, de fapt, este o formă mascată pentru a acorda subvenții companiilor care investesc în America. Obiecțiile europenilor erau întemeiate și, la rîndul ei, Uniunea Europeană a dezvoltat un program de sprijin în valoare de 800 de miliarde de euro, defalcat pe state membre, care își propunea să finanțeze proiecte de investiții.

Este adevărat că între programul american și cel european era o diferență de abordare și de gîndire (cea mai importantă fiind, de exemplu, aceea că Uniunea Europeană însoțește programele de sprijin financiar cu o serie de condiționări privind realizarea unor reforme ale administrației și societății, în general). Una peste alta, nu contează dacă pisica este albă sau neagră, important este să prindă șoareci. Adică și SUA, și Europa au aplicat programe de ajutor de stat care își propuneau să susțină investitorii locali și să atragă alții noi, dar cu diferențe de abordare. 

De fapt, acesta a fost primul pas care a zguduit economia de piață. Intenția a fost bună, și anume de a ajuta companiile și salariații aflați în dificultate din cauza restricțiilor impuse în perioada pandemiei și, totodată, de a diminua dependența vizibilă de anumite zone de aprovizionare. 

Războiul din Ucraina a fost al doilea pas, mai complicat. Concret, producătorii, în special din sectorul agroalimentar, din statele învecinate cu Ucraina au reclamat că mărfurile venite din această țară fac o concurență neloială produselor locale din cauza prețurilor mici la care intră pe piețe. Nu era vorba doar despre cereale, ci și despre zahăr, carne de pasăre, ulei sau semințe de floarea-soarelui. Tot ce se vindea mai ieftin și provenea din Ucraina era contestat de producătorii locali acuzînd fie că este vorba despre alte standarde de producție, diferite de cele europene, fie că produsele au o problemă din punct de vedere sanitar-veterinar. 

Public, toată lumea susținea Ucraina, însă practic, atunci cînd venea vorba de un ajutor pentru ca produsele ucrainene să poată fi vîndute în Europa sau în afara ei, producătorii agricoli din estul Europei se opuneau vehement. În anii 2022-2023, în statele europene, nu doar în cele învecinate cu Ucraina, s-a creat un curent puternic împotriva concurenței. Mulți producători au început să își dorească să fie singuri pe piața internă, să nu mai vină produse concurente din afara țării, fie că vorbim despre state membre sau despre economii din afara Uniunii Europene. Zidul protecționismului fusese construit în mintea producătorilor agricoli și, în anii următori, nu avea decît să se consolideze. Cele mai bune dovezi în acest sens sînt camioanele cu marfă venite din Spania, Polonia, Belgia sau România atacate de fermierii francezi. Sau opoziția tot mai vehementă a producătorilor din România, Ungaria, Slovacia sau Polonia față de mărfurile venite din Ucraina. 

Pentru a înțelege că nu principiile sau ajutorul erau primordiale, ci interesele de afaceri, să spunem că fermierii din estul Europei au protestat ani întregi împotriva cerealelor ieftine venite din Ucraina, iar acum sînt împotriva suprataxelor aplicate de Uniunea Europeană îngrășămintelor chimice fabricate în Rusia sau Belarus. Cu alte cuvinte, cerealele ieftine din Ucraina nu le plac fermierilor est-europeni, dar ar vrea să folosească îngrășăminte ieftine din Rusia. 

Pe acest fond, politica protecționistă aplicată brutal de Donald Trump a venit la momentul potrivit. Nimeni nu mai vrea concurență din exterior (fie că este vorba de state din Uniunea Europeană sau din afara ei), iar taxele vamale impuse de Trump oferă o falsă relaxare. 

Supermarket-urile poloneze sînt acuzate că se aprovizionează cu ouă românești, Donald Trump acuză Irlanda, mai în glumă, mai în serios, că prin taxele mici aplicate a atras companiile de tehnologie americane să își înregistreze un sediu în această țară. 

Trump, cu tarifele lui vamale, nu face decît să irite partenerii tradiționali ai SUA: Uniunea Europeană, Canada sau Mexic, iar aceștia răspund cu aceeași monedă. Doar că din bătălia respingerii concurenței, din iluzia că taxele vamale vor duce la înflorirea economiei locale, din promovarea protecționismului în dauna liberului-schimb nu rămîne decît constatarea amară că am pierdut piața liberă pe drum și, deocamdată, tot mai puțini vor să o caute și să o găsească.

Constantin Rudnițchi este analist economic.