În anul 2009, în plină criză economică majoră, economistul american Paul Krugman, proaspăt laureat al premiului Nobel pentru economie (în octombrie 2008, deci la începutul crizei) pentru analizele sale în materie de comerț, publica în New York Times un comentariu cu titlul „Cum au greșit economiștii?”. Krugman făcea referire la utilizarea defectuoasă a modelelor matematice în economie și la erorile de previziune pe care le-au făcut macroeconomiștii. Trimiterea era evidentă la criza începută în anul 2008 și care în 2009 (atunci cînd Krugman a publicat textul) își arăta deja în America și în Europa efectele. Era destul de clar încă de atunci că împachetarea produselor financiare, că acele credite subprime, adică acordate unor persoane care în mod normal nu ar fi trebuit să se califice pentru un împrumut bancar, s-au bazat pe modele matematice care la un moment dat deveniseră doar un pretext pentru a amesteca produse financiare bune cu finanțări de tip fake, cum s-ar numi astăzi.
Textul lui Krugman nu a rămas fără răspuns, mai ales că economistul îi atacase direct sau indirect pe uniiconfrați. Profesorul John H. Cochrane i-a dat un răspuns acid economistului keynesist (lui Krugman), acuzîndu-l direct de neînțelegerea unor mecanisme de piață, de trunchierea unor afirmații și chiar de un interes politic pe care Krugman l-ar fi avut atunci cînd a scris comentariul din New York Times.
Indiferent care ar fi adevărul și indiferent cîte polemici ar fi stîrnit Paul Krugman, un lucru este clar, și anume că titlul articolului său a devenit o adevărată legendă editorială, fiind preluat sub diverse forme și cu ocazii diferite de economiști sau jurnaliști. Am găsit, de exemplu, un foarte simpatic text semnat în noiembrie 2023 de Gene Marks, un comentator și un mic întreprinzător, fondator al mai multor companii, în cotidianul The Guardian.
Astfel, Gene Marks reamintește de secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, cît și de președintele Rezervei Federale americane, Jerome Powell, care atunci cînd inflația a început să crească, spre sfîrșitul anului 2021, au declarat la unison că este vorba despre o inflație tranzitorie, adică trecătoare. De altfel, ideea a fost rapid îmbrățișată și de bancherii centrali europeni (inclusiv de reprezentanții Băncii Naționale a României), care cu toții „au cîntat refrenul inflației tranzitorii”. Cît de „tranzitorie” a fost putem vedea și astăzi, după mai bine de trei ani.
Gene Marks mai dă două exemple. În anul 2021, 16 dintre cei 36 de economiști laureați ai premiului Nobel în viață au declarat că stimulentele introduse în economie cu ocazia crizei pandemice nu vor avea nici un efect asupra inflației. O abordare care s-a dovedit destul de repede că este greșită.
Un alt exemplu este un sondaj realizat de agenția de presă Bloomberg în trimestrul al treilea al anului 2023, la care 70% din economiștii chestionați au răspuns că se așteaptă la o recesiune a economiei americane. Realitatea a fost cu totul alta, respectiv în trimestrul al treilea al anului 2023 economia americană a crescut cu 4,9%, o rată apropiată de nivelul de creștere de după cel de-al doilea război mondial. Gene Marks încheie cu o recomandare, și anume ca dacă publicul larg vrea să înțeleagă ce va urma în economie să asculte ce au de spus cei care lucrează direct cu consumatorii, respectiv pe managerii sectorului de retail sau pe reprezentanții industriei financiare care simt piața.
Probabil că adevărul este undeva la mijloc, ca de obicei. Economiștii pot rata unele previziuni, dar analizele lor nu ar trebui ignorate complet. Așa după cum mesajele care vin din economia reală, de la consumatori sau de la manageri de companii, sînt esențiale, dar reprezintă doar o parte a procesului de cunoaștere.
Păstrînd proporțiile, în România cei interesați de economie se află în situația de a se întreba: economiștii greșesc sau nu? Este vorba despre mult discutata temă a creșterii taxelor și impozitelor în anul 2025. Întrebarea este aceeași, răspunsurile sînt diferite. De exemplu, economistul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, este de părere că reducerea deficitului bugetar nu se poate face doar prin reducerea cheltuielilor, ci este nevoie de o creștere a fiscalității. Liviu Voinea, economist și reprezentant al României în board-ul Băncii Mondiale, a declarat recent că instituția financiară nu folosește termenul de derapaj bugetar la adresa României, întrucît este o situație generală la nivel internațional și multe state s-au îndatorat. De asemenea, analiștii financiari de la CFA România au arătat, într-o analiză recentă, că anul viitor se așteaptă la o creștere a unor taxe și impozite. Și majoritatea întreprinzătorilor chestionați în cadrul unui „Barometru al antreprenorilor” au declarat că se așteaptă la o creștere de taxe și impozite.
O voce singulară este economistul Lucian Croitoru care, într-un articol publicat recent, reia o parte din analizele sale din anul 2019, valabile și astăzi. Concluzia lui Croitoru este că guvernul de anul viitor ar trebui să reducă ritmul de creștere a cheltuielilor publice, să crească nivelul colectării și abia după aceea, dacă mai este cazul, să crească taxele sau impozitele. Așadar, este posibil ca economiștii să se înșele din nou. Depinde care dintre ei.
Constantin Rudnițchi este analist economic.